O poveste cu Mădălina și Miriam

un interviu realizat de Miriam Mircea

Berlin, anno domini 2017. Ca de obicei, finalul săptămânilor trecute m-a găsit la Berlin, îmbinând plăcutul cu utilul, cu plimbatul, cu afacerile. Eram fericita posesoare a unei proaspete acreditari de presa pentru conferințele TEDxBerlin, pe care le văzusem live in urma cu câteva ore.

Am fost foarte interesată de felul in care s-au ținut acele prezentări, pentru ca, evident, pe viitor doresc și eu sa fiu pe scena. Doar toți avem dreptul la cele 15 minute de faima, nu?

După TED talks, m-am dus spre Sony Center Berlin, acolo unde exista tradiția unor premiere cinematografice și festivaluri de film cu covor roșu, sa ma întâlnesc cu Mădălina Dragoi.

M-am gândit ca e un loc mai mult decât potrivit pentru un prim rendez-vous, cu toate ca faimosul covor roșu era probabil la curățătorie…

Știți câte ceva despre Mădălina? Poate ca da sau poate ca nu, dar o sa va informez și eu așa, mai pe sărite, ca sa rămânem concentrați pe text.

Ea are o cariera foarte interesantă in România, o cariera “colorata” și vasta, așa cum orice jurnalist internațional ar trebui sa aibă. Pe lângă așa-zisele “evidente” asocieri cu “Ce se intampla, Doctore?” si  o colaborare cu “Harper’s Bazaar România”

și revista “The One”, ea a întâlnit multe personalități culturale și cu mare greutate politica, socială etc.

Revista “Descoperă” a premiat-o pe Mădălina pentru articolul “Mașina Timpului”, publicat in 2004.

A realizat interviuri, a scris articole, a contribuit la documentare și, parca toate cele înșiruite nu ar fi destul, este și stylista (vezi proiectul Strike a Pose) și consultant de moda la Mediafax.

Îmi trag sufletul și continui: a colaborat cu Marc Vorsatz, unul din cei mai apreciați jurnaliști exploratori din Europa, și autor a numeroase articole, publicate atât in Germania cât și internațional. Cea mai recenta colaborare poate fi citită in limba germana pe site-ul publicației austriece Der Standard.

Încă nu am terminat înșiruirea: Mădălina este pasionata de noi orizonturi și culturi, ii place mult sa călătorească și era absolut logic sa creeze și un blog de călătorii: Style Traveler

Blogul ei a fost apreciat la noi in țara și printr-un premiu acordat de Ecco (Brandul de încălțăminte), in Noiembrie 2015.

Așa, sa ajung și la întâlnirea noastră, ca de aia suntem toți aici.

Ne-am recunoscut din prima, ea a venit cu fiul ei de un an, Marc Robin, o superbitate de bebe cu puf blond și ochi albaștri ca cerul liber. In total am petrecut impreuna cam doua ore, ce au zburat efectiv.

Ne-am instalat la unul din restaurantele din Potsdamer Platz, sub o stricta supraveghere a unui chelner plictisit și blazat, ce se aștepta probabil sa ne urcam pe mese și scaune, după cum se uita la noi.

L-am dezamăgit, pesemne, caci am avut o discuție extrem de captivanta, însoțită de niște pizza și supa de roșii și de energia fantastica a lui Marc Robin, ce ne-a ținut mereu in stand-by. Copiii inteligenți tind sa fie curioși, energetici, hotărâți și cu un caracter puternic. El era toate astea la puterea 10.

Fiind un copil atât de tenace, am realizat de unde a moștenit atâtea atribute. Mama, frumoasa și exotica, este o ascultătoare desăvârșita. Mai rar am întâlnit oameni ce aud dar mai ales asculta. Mădălina e o astfel de persoana, mai ales ca am încercat amândouă sa povestim multe pe minut pătrat, ca sa zic așa.

Mădălina mi-a povestit câte puțin despre noua ei viața duala și despre tatăl lui Marc Robin, și m-a întrebat despre viața in Germania in general și in particular, cum mi-a fost mie tranzitia in țara adoptiva. Sunt convinsă ca am fi putut sta la povesti încă vreo patru ore, fiindcă de-abia am apucat sa spunem câteva cuvinte din marea de idei pe care dorim sa le schimbam.

Este prima data in care am simțit un fel de înțelegere nevorbita cu o persoana pe care o cunosteam puțin de pe internet. Nu vreau sa o laud, dar Mădălina are un “ Je ne sais quoi” extrem de atractiv și diafan. Însă nu faceți greșeală sa credeți ca e o femeie fără substanța. Puterea ei sta in delicatețea cu care nu arată tăria din ea.

Când eram cu ea, îmi răsărea, ca un OST, o melodie de-a unei doamne numita Pink : “Going to California”.

De ce? Habar n-am. Sau nu încă. Va țin la curent.

Pana atunci, citiți, va rog, răspunsurile Mădălinei Dragoi la întrebările noastre. Sfat: citiți-le cu o cana de ceai sau cafea la îndemâna, faceți-vă comozi și încercați sa “ascultați” cu ochii, măcar.

Te rugam sa ne spui cum ai știut ce cariera sau vocație ti se potrivește.

Ar fi doua momente: În clasa a XI a am făcut un sondaj de opinie pentru un ziar din Gorj și atât de mult mi-a plăcut sa discut cu oamenii încât am simțit ca jurnalismul este calea. Al doilea moment:. eram deja in lumea revistelor glossy, participam la sedinte foto, lucram cu vedete, le intervievam si eram pasioata de haine si moda. Am primit o propunere sa invat sa fac styling vestimentar pentru sedinte foto. A fost dragoste la primul outfit in fata obiectivului foto. Inca este, fara pauze. De 9 ani sunt si fashion stylist. Însă, uneori, viața se poate schimba radical, așa ca este bine sa fim mereu pregătiți sa o luam de la capăt și sa nu rămânem blocați într-o  titulatură. La finalul zilei, contează cine ești tu când stingi lumina și te așezi singur în pat…

Datorita călătoriilor tale, ai întâlnit cu siguranța mulți oameni interesanți. Este cineva anume la care te gândești din când in când, in  momente de liniște sau inspirație?

Marele meu câștig sunt tocmai oamenii frumoși pe care i-am întâlnit și îi voi întâlni - indiferent de coordonatele geografice. Sunt multe, multe persoane - putem vorbi cateva zile despre ei (Un grup de berberi din Sahara, oameni de stiinta prestigiosi (am intalnit un genetician care a reusit sa dubleze durata de viata a unor viermi C elegants de la 31 la 62 zile), un coleg de guerilla a lui Che Guevara  - profesor care a tinut o conferinta la Iasi, o indianca crescuta la casa de copii, dar care a facut cariera in domeniul bancar si astazi traieste in Danemarca, etc, etc.) unii au devenit prieteni  care mă inspira sau care mi-au dat răspunsuri la unele dintre frământările pe care le aveam la momentul respectiv. Unul dintre ei este tatăl copilului meu - travel writer si fotograf de profesie. Cu ajutorul rețelelor sociale este foarte ușor sa fii în contact chiar dacă nu ești pe același coordonate geografice.

Îți plac filmele sau benzile desenate cu supereroi? Dacă da, ai vreun personaj favorit?

Trebuie sa recunosc ca am multe restante la capitolele benzi desenate cu supereroi si filme cu supereroi. dar acesta este farmecul: mereu intalnesc oameni care ma inspira. Mi-ai starnit interesul.O sa recuprez. Imi plac altfel: Cat Woman si Superman.

Te simți la rândul tău o “super-eroină” sau ca ai  avea anumite abilitați?

Uneori nu, uneori da. Cred ca toți suntem un supererou pentru cineva la un moment dat. Fiecare fapta buna, fiecare cuvânt frumos spus la momentul potrivit te poate transforma într-un supererou. Acum am impresia ca pentru fiul meu Marc Robin sunt atunci când îi arăt câte ceva din minunățiile vieții. Sau ii cant. Eu ma simt bine cand îl salvez din situații periculoase în care orice mic de un an se expune fără sa realizeze pericolele.

Dacă ai putea decide viitorul României, ce măsura ai lua prima data? 

Cred ca asta este o intrebare pentru un adevarat supererou, nu pentru mine. Dar daca as putea, as face in asa fel incat sa ne recapatam increderea in noi ca popor, ca persoane, increderea in sistemul medical, in sistemul de invatamant, in justitie, in presa, in politicieni. Momentan, nimeni nu mai are incredere in mai nimic. si asta costa.

Fiul tău va creste intr-o lume foarte diferită de cea in care au crescut generațiile noastre. Ce calitate crezi ca l- ar ajuta cel mai mult când va fi adult?

Lumea se schimba mereu. Din punctul meu de vedere, adaptabilitatea
este cea mai importanta calitate indiferent de continent sau de era pe
care o traversezi. A, mi-ar mai placea sa aiba o inima buna.

fotografii via 

Mădălina

Dragoi