[Review] Jurassic World (2015)
Distributie: Chris Pratt, Bryce Dallas Howard, Vincent D’Onofrio, BD Wong, Ty Simpkins, Katie McGrath, Irrfan Khan, Omar Sy
Regizor: Colin Trevorrow
Claire: Corporate felt genetic modification would up the ‘wow’ factor.
Owen: They’re dinosaurs. ‘Wow’ enough.
Ce avem noi aici?
[Indominus rex was] meant to embody [humanity’s] worst tendencies. We’re surrounded by wonder and yet we want more, and we want it bigger, faster, louder, better. And in the world of the movie, the animal is designed based on a series of corporate focus groups.[…] There’s something in the film about our greed and our desire for profit. The Indominus Rex, to me, is very much that desire, that need to be satisfied.“ - Colin Trevorrow
Nu stiu altii cum sunt dar asociez copilaria mea cu “Jurassic Park“. Din clipa in care am vazut filmul din 1993, viata mea se invartea in jurul dinozaurilor. Au urmat in ordine cronologica multiple vizite la Muzeul Antipa si Muzeul de Geologie. Daca in weekend parintii isi duceau copiii in parc, ai mei ma lasau in grija personalului de la muzeu – nu de alta dar sunt parinti grijulii iar mama, saraca nu mai suporta mirosul de formol; imi vedeam analiza exponatelor din muzeu, nu saream pe scari – si eu imi notam constiincios intr-un caiet ce vedeam. Stiam denumirile animalelor in latina, puteai sa faci RoBingo cu mine ca te umileam la capitolul preistorie, banii din alocatie si listele pentru Mos Craciun, Mos Nicolae si ziua de nastere mentionau dinozauri din plastic, din plus, lego, carti despre dinozauri, arheologie si paleontologie. In capul meu crestea un vis. Sa fiu paleontolog. Cui voia sau nu sa ma asculte, eu imi prezentam cazul. Undeva prin clasa a opta a venit momentul discutiei. Perioada tranzitiei la romani, parintii mei nu vedeau in paleontologie o cariera pentru mine. Din ce o sa traiesc? Paleontologia nu e ca politologia dar eu Batman, Batman! Anii au trecut iar eu tot ma intorc la prima iubire – “Jurassic Park” acum “World”.
Al patrulea capitol al francizei “Jurassic Park” a cunoscut un drum lung si anevoios pana sa ajungem sa revedem insula Nublar. Ce zic eu anevoios, scenarii facute si refacute, aruncate si refuzate pana la varianta actuala, personaje si actori adusi si scosi, pana cand Star Lord, pardon Chris Pratt sau cum o sa-i zic mai nou “He Who Walks With The Raptors” obtine rolul principal masculin si tare bine isi mai face meseria prin film.
Asa cum regizorul Colin Trevorrow mentiona, noua atractie a parcului, Indominus Rex reprezinta latura intunecata a marketing-ului dus la absurd. Bigger, better, faster, scarried…cu mai multi colti. Cineva prin consiliul directorilor fie are a pretty fucked up mind, fie normalitatea vis-a-vis de incasari se duce pe pustii…stai asa ca doar asta avem si in lumea reala. Deci Trevorrow s-a inspirat cu spor si cu talent si a facut un film tribut, o dedicatie de dragoste pentru Spielberg si “Jurassic World” dar mai ales pentru fani, mici si mari, unii care acum isi duc tancii sa vada la ce se uita taticul si mamica cand erau ca ei. Din clipa in care auzi acordurile melodiei “Welcome to Jurassic Park”- tema lui John Williams, readaptata de Michael Giacchino, esti back in time, cand exista placerea de a vedea un film blockbuster de calitate – in prezent, multi stramba din nasuc de parca au crescut numai cu Fellini.
Povestea este simpla: parcul este condus de o corporatie iar poporul trebuie sa vina, sa iasa frumos la final de luna excelul cu venituri si chestionarele aplicate pe un esantion de x luat cu y sa arate interesul crescut fata de exponate. Dinozaurii sunt acum vietati de zoo. Copilasii se plimba calare pe pui de triceraptops si iau in brate pe micutii -inca – diplodocus dar pericolul salasluieste in umbra. Corporatia versus Indominus Rex sau ce se intampla cand niste nebuni condusi de doctorul Wu si impinsi de la spate de Fisk pardon de Hoskins (Vincent D’Onofrio) produc o vietate hibrida care le scapa de sub control. Hoskins are un vis. Nu e ala al lui Martin Luther King. El vede raptorii crescuti precum puii de caine lup, pe post de arme letale in misiuni militare. Adica de ce sa te lupti cu teroristii cand poti trimite un raptor si ala micu’ te rezolva in cateva minute. Medicamente nea’ Hoskins. Dar nu ne mira logica scenaristilor. Traim vremuri tulburi ca sa nu zic nebune.
Elementul ‘familie’ este la el acasa. Actiunea are loc in preajma sarbatorilor iar Gray (Ty Simpkins), un fan-specialist intr-ale dinos este invitat de matusa lui aka Claire aka Manager-ul parcului – sa vada noile atractii. “Jurassic World” este un film pentru intreaga familie, facut pe reteta clasica. Suspans, actiune, umor si cateva lectii de morala – despre importanta familiei, a dragostei si a eticii. Chris Pratt – He Who Walks With The Raptors – este sarea si piperul intregului film. Owen – caci asa il cheama – este cheeky, arogant si cu sange rece – cati dintre noi s-ar incumeta sa dreseze raptori? Daca tot am ajuns la capitolul raptori, let’s meet the kids! Dintre toti, Blue este cea mai simpatica – o sa vedeti de ce.
Daca Pratt este un personaj sa-i zicem complet, restul distributiei defileaza fie pe un scenariu ce ar parea la prima vedere ca a fost ticluit de G.R.R.Martin, fie personajele nu sunt dezvoltate suficient cat sa ne facem si noi idee cat de cat despre cine sunt si ce vor de la viata. Vincent D’Onofrio in chip de villain este excelent cu tot cu logica lui dementa – va ofer un exemplu: a crescut un pui de lup, cand nevasta a vrut sa-l atace in timp ce dormea, lupul i-a sfasiat mana, Hoskins a pastrat animalul si a divortat de nevasta. Yup, he’s fucked up – Brice Howard Dallas, delegata la rolul demoazelei in pericolul incearca sa fie bad-ass dar vreau sa vad femeia capabila sa alerge pe tocuri cand un dinozaur cat casa vrea sa te infulece. Filmul este al Dinovengers-ilor (dixit Razvan si bine zice) – o sa intelegeti si de ce spun asta mai ales la scena finala – nu, nu apare Nick Fury.
“Jurassic World” cu siguranta va avea un sequel si asa cum mentionam este un film-omagiu adus unei generatii care a crescut cu aceste povesti. Nu este un reboot cum se temeau multi si ofera posibilitatea relansarii francizei intr-o directie interesanta.
Comments
Post a Comment