[Review] Alien: Covenant (2017)

by Dragos Diaconu

Cu : Michael Fassbender, Katherine Waterston, Bill Crudup, Danny McBride, Damian Bichir

Regia : Ridley Scott

La nici o saptamana distanta de la premiera noului film Guardians of the Galaxy, iata ca pasionatii de filme SF sunt chemati din nou la cinema, de data asta pentru un nou film Alien.

Cum, o sa spuneti, astea nu au fost vechi ? Ce mai cauta in 2017 un film Alien ? Intr-adevar, in anii ’70, ’80 si ’90 am fost incantati cu niste filme SF horror absolut memorabile, cu Sigourney Weaver in rol principal. De la ultimul film din seria de patru, aparut in 1997, am fi putut crede ca Ridley Scott va dori sa pastreze in memoria fanilor genului minunatele filme originale fara sa mai cada in pacatul hollywoodian de a prelungi o inutil o serie de filme doar de dragul profitului. Dar ne-am inselat. Si inca cum. In cazul in care nu erati la curent, ceea ce putem deja sa numim saga Alien continua in forta si in zilele noastre, printr-o serie de scurt-metraje, carti si jocuri video care vin sa completeze povestea din filme.

Revenind la filmul nostru, acesta se doreste a fi un sequel din noua serie de prequeluri ale filmelor originale, urmand un fel de cronologie in stil Star Wars. Avem asadar o noua serie Alien, inceputa in 2012 cu Prometheus, continuata de acest film, caruia ii vor succeda, conform ultimelor spuse ale lui Ridley Scott, inca doua filme pana sa ajungem la seria originala.  

La 10 ani dupa catastrofa navei Prometheus, o serie de evenimente intrerup calatoria pasnica a navei de colonisti Covenant spre o planeta indepartata care poate fi adecvata vietii umane pentru a-i atrage echipajul spre noi aventuri. Acesta afla, usor-usor, adevarul care a stat la baza dezastrului navei initiale, cunoscandu-i singurul supravietuitor, droidul David (interpretat, la fel ca in 2012, de Michael Fassbender), dar facand si cunostinta cu un nou musafir vesel, nepoliticos si cu dintii ascutiti care vine sa le strice tuturor planurile.

De altfel, droidul David pare a avea, mai nou, un rol central in povestea noastra, Michael Fassbender dand cu succes suflet unui personaj care penduleaza undeva intre Alfred din Batman si Hannibal Lecter, dand impresia ca se subordoneaza fara intrebari stapanilor umani, dar avand pe ascuns niste preocupari artistice atipice pentru un robot, o latura sentimentala neasteptata fata de stapana sa, dar si un plan ascuns machiavelic care pune la indoiala insasi necesitatea supravietuirii speciei umane.

Complexitatea acestui personaj este de fapt cam singurul lucru nou care face acest film interesant amatorului si cunoscatorului de Alien si de filme SF. Restul personajelor sunt absolut terne : din echipajul navei, o retinem doar pe Daniels, adjunctul in comanda al echipajului (a carei importanta in sirul epic o remarcam prin faptul ca nimeni nu s-a ostenit nici macar sa-i dea un prenume), interpretata de Katherine Waterston, care, in afara de faptul ca da dovada de un moral de fier, nu se remarca prin nimic extraordinar si face orice comparatie cu Ripley absolut inutila. Desi, in Prometheus Noomi Rapace (pe care am apreciat-o in trilogia suedeza Millenium) s-a dovedit a fi promitatoare in interpretarea un nou personaj central feminin, scenaristii au reusit sa-i reduca rolul la unul pur formal in acest sequel.

Dar senzatia de déjà-vu e la ordinea zilei in acest film. Nava spatiala, desi nu arata tocmai rau, parca nu are nimic in plus fata alte nave spatiale din filme. Scenele din spatiu sunt si ele bine facute si spectaculoase, dar nu mai suntem in 1979 sa ne lase cu gura cascata. Inceputul povestii, cu echipajul care se trezeste din somn inainte de vreme, e interesant, dar parca l-am mai vazut recent in Passengers. Iar creaturile extraterestre care ar trebui sa faca deliciul publicului, desi arata bine, sunt deosebit de neindemanatice si ineficiente si nu reusesc sa sperie catusi de putin auditoriul, care a mai vazut déjà asa ceva si in celelalte filme Alien.

Totusi, niste efecte vizuale reusite, combinate cu o coloana sonora perfect adaptata unui scenariu absolut corect, creeaza o nota de suspans pe intreaga durata a filmului, ceea ce il face placut de vazut, iar, desi este plin de referinte la celelalte filme, Alien dar nu numai, reuseste intr-un mod ciudat sa nu fie plictisitor.

Astfel, in concluzie, acest film este destinat, nu se putea mai clar, amatorilor seriei Alien. Desi nu straluceste cu nimic special la capitolul horror, Alien: Covenant reuseste sa bifeze toate capitolele pe care amatorul de SF nu are cum sa nu le aprecieze, iar notele filosofice ii dau o latura noua si interesanta.

Recomand acest film amatorilor de Alien, dar cu rezerva ca nu vor fi dati pe spate. Iar necunoscatorii vor aprecia un film SF bun, cu un suspans bine condus care nu-i va plictisi. Dar eu sper totusi ca Hollywoodul isi va recastiga inspiratia pentru a ne propune un alt SF horror la fel de bun ca originalul Alien.

Nota : 7/10