[Review] Chappie (2015)

by Dragos Diaconu

Distributia: Sharlto Copley, Dev Patel, Watkin Tudor Jones, Yolandi Visser, Jose Pablo Cantillo, Sigourney Weaver, Hugh Jackman

Regia: Neill Blomkamp

Cand am primit invitatia la acest film, si vazand doar titlul, pot sa va spun sincer ca m-am gandit la celebra mancare de caini. Dupa un pic de cautari, am aflat ca este un nou film al lui Neill Blomkamp, regizorul din spatele District 9 si Elysium, iar atunci cand am vazut si afisul cu robotul mi-a fost clar ce gen de film urma sa fie.

Actiunea se petrece unde altundeva decat in Johannesburg-ul atat de drag lui Blomkamp, intr-un viitor apropiat in care criminalitatea pare a fi scapata de sub control. Pentru a o stavili, o firma sudafricana de armament inventeaza, inspirandu-se probabil din Robocop, un politist robot, numit Scout, menit sa ajute politistii reali in misiunea lor de zi cu zi. Proiectul se dovedeste atat de eficace incat politia din Johannesburg isi face o adevarata armata din astfel de roboti.

Dar creatorul acestor roboti, Deon Wilson (Dev Patel, pe care il stiti probabil din Slumdog Millionnaire) nu vrea sa se multumeasca cu atat si are micul lui proiect de a crea o inteligenta artificiala, la care lucreaza in fiecare seara dupa serviciu. Intr-una dintre aceste nopti, inspirat probabil de cantitatea mare de Red Bull care i s-a scurs pe gatlej, Deon reuseste sa puna la punct aceasta inteligenta artificiala, dotata cu o constiinta.

Cand se pune problema unui robot in care sa-si implementeze realizarea, Deon se gandeste sa-i ceara patroanei firmei pentru care lucreaza un robot Scout scos din uz. Aceasta refuzand, informaticianul se hotareste sa fure chiar el acel robot, incarcandu-l in dubita de serviciu. Numai ca nu reuseste sa ajunga acasa, pentru ca este rapit de o gasca de gangsteri, compusa din Ninja si Yolandi de la Die Antwoord si Jose Pablo Castillo, care vor sa se foloseasca de robot pentru a da mai multe lovituri.

Astfel ia nastere Chappie, robotul cu constiinta umana. Insufletit de vocea lui Sharlto Copley in inconfundabilul accent sudafrican de engleza, personajul este de-a dreptul delicios : evolueaza de la candoarea infantila cu care invata primele lucruri in viata, la rebeliunea adolescenta prin care se inhaiteaza in gasca lui Ninja si la sipiritul de autosacrificiu tipic adultilor din final.

Povestea in sine putea fi accentuata in mai multe directii, mai ales, pentru amatorii de SF, cea a directiei pe care ar trebui sa o ia dezvoltarea inteligentei artificiale, dar personal am apreciat lejeritatea cu care a fost tratata pentru ca nu caut sa iau parte la o dezbatere pe acest subiect. Aceeasi lejeritate o regasim si in prezenta celor de la Die Antwoord, care, desi joaca roluri apropiate de cele reale si dau dovada clara de amatorism in anumite situatii care implica o anumita experienta actoriceasca, isi regasesc cu usurinta locul in film.

Filmul in sine lasa o impresie finala buna : distributia are nume suficient de sonore cat sa dea filmului o anumita greutate (Hugh Jackman si Sigourney Weaver in roluri secundare foarte bine interpretate), muzica este compusa de Hans Zimmer si are si, inevitabil, cateva melodii de la Die Antwoord si mai contine si cateva doze de umor bine plasate pentru a nu cauza indigestii publicului.

Per total, va recomand calduros acest film, care reuseste sa combine doze de SF cu realitatea de zi de zi din cartierele mai rau famate si priveste cu optimism spre iesirea din acea situatie. Dupa un District 9 reusit, un Elysium mai putin reusit si acest film, cel putin interesant, dar tot in acelasi stil, suntem curiosi sa vedem cum o sa fie Alien 5 al lui Neill Blomkamp, care va fi scos pentru prima data din zona sa sudafricana de confort.

Nota : 8/10