300:Rise of an Empire

by Miriam Mircea

Ελευθερία ή θάνατος – Libertate sau moarte.

          Se poate spune cu certitudine ca acest film este mai bun si mai bine facut decat cel anterior din 2006, dominat de un Leonidas perfect ca o statuie si viteaz ca-n povesti. 

Pentru cei pasionati si cunoscatori de istorie antica greceasca, filmul nu va oferi nicio informatie noua ba mai mult se va remarca nerespectarea adevarului istoric in favoarea unei povesti bine inchegate, spusa cu arta, cantec si pasiune. Cateodata ceea ce s-a intamplat in istorie nu are factorul de legenda,atat de necesar unei creatii cinematografice care tine loc de balada si de aceea in situatia de fata s-a recurs la un fel de inversare a ordinii istorice. Eroul grec Temistocle este plasat in scena cu mult inaintea realitatii istorice iar finalul filmului nu tine cont de firul cronologic al istoriei grecesti dar acestea sunt aspecte de luat in seama doar de cei ce tin extrem de mult la acuitate si detalii. Per total, personajele principale sunt foarte bine conturate desi Artemisia, jucata magistral de Eva Green este cea care domina intreaga actiune si factorul psihologic. Ea este cea care face jocurile de la inceput pana la sfarsit.

Jocul actoricesc impresioneaza doar pe alocuri. Nu exista momente magistrale de actorie insa firul narativ este foarte bine inchegat cu armonie si cu melodicitatea unei legende asa cum ne-am imagina-o dupa o vizita la un muzeu de istorie. Un personaj putin superflu este Regina Gorgo a Spartei (Lena Headey) care nu prea se integreaza in peisaj. Doar la final Gorgo trece la fapte, cot la cot cu armata ei. Ea este un personaj care a existat si in realitate, regina spartanilor si Lena Headey se straduie destul de mult sa para o spartana autentica ce isi merita locul in fruntea Spartei. Adevaratul ei rol este cel de narator, cel de cor asa cum apare in tragediile grecesti unde functia primordiala este de a fi practic vocea constiintei. Gorgo nu este doar o femeie care conduce o hoarda de barbati vanjosi, foarte puternici si nemilosi, ci e mai presus de orice, susurul feminin si dulce care aduce aroma razbunarii : “It begins as a whisper… a promise… the lightest of breezes dances above the death cries of 300 men. That breeze became a wind. A wind that my brothers have sacrificed. A wind of freedom… a wind of justice… a wind of vengeance”.

Celalalt personaj feminin, antagonic lui Gorgo este sangeroasa si pasionala Artemisia care merita atentia publicului si tot respectul, impunandu-se cu succes si duritate inca de atunci intr-o lume complet dominata de barbati. Se mizeaza mult pe latura ei violenta si sexuala oferindu-se si explicatia sechelelor ei emotionale. Cu toate acestea printre tipicele deja rauri de sange si membre taiate nu poate fi ignorata si straluceste in costumele minunat create, ce o complimenteaza perfect. Este o femeie in toata puterea cuvantului care isi stie atuurile si nu ii e frica sa le foloseasca mai ales cand sunt atat de frumos prezentate si exploatate. Artemisia este malefica dar extrem de carismatica si umana.

Mai trebuie mentionat si Xerxes “The God-King” in toata splendoarea lui aurie si inzorzonata. In acest film Xerxes serveste mai mult de decor exceptand scena de la inceput unde isi arata latura umana care il domina.  Atenienii lui Temistocle nu mai au acele corpuri superb cizelate parca de arhitectii greci din Antichitate, cu toate ca filmul e o permanenta defilare de muschi incordati, pectorali, bicepsi si restul arsenalului. Ei contrasteaza cu spartanii care isi mentin statutul de semi-zei prin aparitia fizica si abilitatile de super-eroi.

Rise of an Empire este totusi creatie cinematografica frumoasa de la corpurile fara defecte pana la stropul de pasiune care ar fi veridica daca nu ar fi inecata in moartea cea mai neagra si cu care, dupa spusele lui George Cosbuc “(..)tot suntem datori”.