Billy Elliot (2000) – Dans=libertate

Nota: 8.5/10

Tutor 1: What does it feel like when you’re dancing?
Billy: Don’t know. Sorta feels good. Sorta stiff and that, but once I get going… then I like, forget everything. And… sorta disappear. Sorta disappear. Like I feel a change in my whole body. And I’ve got this fire in my body. I’m just there. Flyin’ like a bird. Like electricity. Yeah, like electricity.

Billy Elliot este o minune de film. Am vazut suficient de multe filme despre cat de greu un outsider ajunge sa fie acceptat la o scoala de dans sau de actorie. Ce aduce nou Billy Elliot pentru acest tip de filme?

 In primul rand aduce un suflu noul personajului principal: outsider-ul, talentul neslefuit provenit dintr-un mediu ce nu predispune tinerii la meserii artistice. Daldry il plaseaza pe Billy intr-un mediu aspru, crescut de un tata vaduv, impartind dormitorul cu fratele cel mare, avand grija de bunica invalida. Billy ( Jaime Bell) este genul de copil maturizat prea devreme. Constientizeaza ca pasiunea sa pentru dans nu ofera stabilitate financiara familiei sale ba mai mult aduce cu sine numeroase sacrificii. Rar vedem filme de acest gen unde constientizam cat de greu este pentru familii sa asigure un acoperis deasupra capului, mancare pe masa si bani pentru cursuri de dans si auditii. Rar vedem familii de acest gen prezentate realist. Pasiune, durere si destin.

Ce avem noi aici ?

Billy Elliot a avut norocul sa se gaseasca nominalizat la premiile Oscar – regie, rol secundar si scenariu original – taman in anul cand Traffic si Gladiator au facut legea. Cu toate acestea, filmul lui Stephen Daldry nu a lasat criticii si cinefilii indiferenti. Actiunea are loc in timpul grevei minerilor din Marea Britanie din 1984-1985. Tatal lui Billy (Gary Lewis) este miner si participa la greva alaturi de fiul cel mare si il incurajeaza pe Billy sa faca un sport barbatesc: boxul. In schimb Billy ajunge sa descopere ca are talent pentru dans. Se simte in largul lui cand incepe sa danseze. Totul se complica in schimb datorita perceptiei clasice si profund gresite: balerin = gay la care se adauga situatia financiara dificila a familiei. Ambele aspecte sunt constientizate de Billy.

Dansul este sansa pentru Billy de a evada dintr-un oras unde talentul lui se va irosi. Ori va ajunge miner ori somer, viitorul este sumbru. In viata lui Billy intervine dna. Wilkinson (Julie Walters), profesoara de balent ce intuieste potentialul lui Billy si il indruma  sa-si valorifice talentul si sa participe la auditiile organizate de Royal Ballet School din Londra. In speranta ca Billy obtine o bursa de studii.

Atmosfera este apasatoare cu toate ca muzica si ambitia din ochii lui Billy au darul sa mai indulceasca tristetea. Billy Elliot iti deschide ochii – in caz ca era nevoie – asupra sacrificiilor in numele familiei, asupra responsabilitatilor si asupra pasiunii pentru acel ceva ce pare la inceput doar un vis imposibil de atins.

Julie Walters este o actrita foarte expresiva, cum ar spune englezul she doesn’t take any bullshit si datorita acestei atitudini directe se apropie de Billy si ii deschide ochii si tatalului acestui baiat. Gary Lewis joaca exceptional in rolul tatalui lui Billy iar Jamie Bell straluceste in acest prim rol din cariera – anul acesta il vom vedea in Nymphomaniac al lui Lars Von Tiers. Ambitie si eliberare prin dans. Children of the Revolution rise up!

Ce spune critica?

Se pare ca Billy Elliot a fost gustat de critica de film cat si de cinefili. Pe IMDb gasim un scor de 7.6/10. Pe Rotten Tomatoes: certified fresh 85%,  average rating 8.3/10 . Pe Metacritic: 7.4/10.

Roger Ebert scria despre Billy Elliot:

“Billy Elliot” is the flip side of “Girlfight.” While the recent American film is about a girl who wants to be a boxer and is opposed by her macho father but supported by her brother, the new British film is about a boy who wants to be a ballet dancer but is opposed by his macho father and brother. Both films feature supportive adults who encourage the dreams, both oppose rigid gender definitions, both end in a big fight/dance. “Girlfight” is tougher, “Billy Elliot” sweeter. I suppose that’s appropriate.