Chasing Mavericks(2012) – Un vis implinit

Nota: 7/10

”Live like Jay” (Frosty)

Undeva intre Soul Surfer si Karate Kid, Chasing Mavericks este o poveste ce are la baza biografia lui Jay Moriarty, un sufer ce a devenit celebru la 16 ani si a revolutionat lumea sportului, a fost numit a soul surfer si a inspirat generatii de tineri ce au ales la randul lor sa infrunte aceste valuri imense. 

Curtis Hanson cel care ne aducea pe ecrane biografia lui Eminem regizeaza pelicula unde il vedem pe Gerard Butler intr-o maniera rar intalnita de mine pana acum – anul asta Butler a fost atras de sport si de filmele de familie, Chasing Mavericks fiind pe linia Playing for Keeps dar cu o incarcatura emotionala mult mai puternica – si pe debutantul Jonny Weston cu mult entuziasm si potential pe viitor. Nu-i un film perfect dar este un film cu mesaj, sa-ti urmezi visul, sa lupti pentru ceea ce vrei. Sa traiesti ca Jay. Sa nu renunti. Atmosfera filmului te prinde mai mult decat jocul actorilor, vointa lui Jay, sunetul valurilor, imaginea. Chasing Mavericks, chasing your dream.

Ce avem noi aici?

Un biopic ce in prima instanta m-a dus cu gandul la Soul Surfer. Jay este un adolescent crescut de mama lui intr-o comunitate din Santa Cruz, California. Viata face in asa fel incat Jay il cunoaste pe Frosty(Gerard Butler) la o varsta frageda si Frosty devine pentru micul Jay un model, undeva intre erou si tata substitut si datorita lui Frosty, Jay descopera ca are aptitudini si o chemare pentru surf. Ajutat de propria ambitie, de Blondie – un alt pusti ce-si incearca puterile in lumea acestui sport, Jay devine ucenicul lui Frosty iar in 12 saptamani trebuie sa acumuleze suficiente cunostinte pentru a fi capabil sa infrunte un val gigant, a Maverick. Povestea si maniera in care este prezentata evolutia lui Jay cu tot cu nemesis-ul de serviciu imprumuta suficient de la Karata Kid iar Gerard Butler este orice mai putin Miyagi. Dar Butler are in personajul sau o poveste ce are puncte comune cu viata lui Jay. Eternele daddy issues ii fac pe cei doi sa dezvolte un fel substitute father/son bonding ce duce atat la dezvoltarea emotionala a lui Frosty cat si la transformarea lui Jay dintr-un ucenic in erou. In schimb daca citim/cunoastem biografia lui Jay Moriarty stim cum se termina aceasta poveste iar ultimele momente ale filmului devine o lectie de viata.

Jonny Weston cu tot cu parul cret, mucalit si privire de caprioara prinsa in bataia pustii face ce poate in rolul lui Jay, scenariul nu ofera un rol echilibrat,  Jay pare de cele mai multe un pusti older than your average teenager. Acum nu caut nod in papura, Jay a dus o viata dificila dar parca e mult prea responsabil pentru un pusti de 16 ani. Sa ne aducem aminte cum eram si noi la acea varsta. In schimb putem sa toleram aceasta stare de ultra responsabilitate tinand cont de Frosty si pactul facut de Jay si Frosty, complet cu prezenta la ore fixe, eseuri tematice, pregatire fizica si psihica. Lipsea parca ‘Eye of the Tiger’ dar montajul tipic al scenelor de antrenament este inlocuit cu fragmente din vietile celor doi protagonisti, Frosty fiind un Jay mai in varsta, ce a trecut prin multe, este lovit puternic pe la jumatatea filmului dar are taria sa se ridice si sa mearga mai departe. Te loveste senzatia de cliseu dar nu te face sa-ti pierzi complet interesul fata de film. Recomandarea mea este: sa nu cititi pana la capat biografia lui Jay Moriarty si sa stati la film pana la capat. O sa vedeti de ce

Frosty parca este guru parca este just one of the guys. In fond si la urma urmei se trezeste cu un pusti pe capul sau ce vrea sa faca surf intr-o zona cu valuri periculoase, Frosty stie ca se leaga la cap fara sa-l doara dar miroase si potential in Jay. Ii ofera sansa si lectiile necesare pentru a supravietui si in schimbul de experienta ce are loc Frosty isi infrunta la randul lui propriile temeri. Viata personala a lui Frosty este pe plan secund si este conturata in linii mari, nu stim care este relatia intre el si tatal-socru, ce s-a intamplat concret in familia lui cand era mic. Frosty ramane figura mentorului, tatalui surogat ce ajunge sa invete cate ceva din partea ucenicului sau.

Chasing Mavericks mi-a placut in primul rand pentru atmosfera si mesajul filmului, Jonny Weston mai are de invatat la capitolul mimica, expresivitate dozarea emotiilor pe ecran dar promite. Gerard Butler este actorul ce nu se teme sa incerce diverse genuri, trecand de la actiune, la comedie, la romance si mai nou la filme de familie. Nu avem aici o capodopera dar puterea filmului sta in mesaj si in starea ce ti-o ofera pe parcursul celor 116 minute.

Ce spune critica?

Critici mixte si destul de multi au desfiintat complet filmul lui Hanson. Like I said, nu-i opera de arta dar nu-i de ocolit asa ca sa privim si sa citim printre randuri la ce au avut de spus/obiectat criticii si site-urile de profil: IMDb: 6.1/10. Rotten Tomatoes:5/10 si 33% la tomatometer din partea criticilor cu 3.9/5 si 75%interes din partea publicului. Metacritic: 44/100, 5 cronici pozitive, 16 mixte si 4 negative.

Roger Ebert de la Chicago Sun Times conchide cronica sa afirmand:

There’s this to be said: “Chasing Mavericks” is made with more care and intelligence than many another film starting with its template might have been. It’s better than most movies targeted at teens. And the cinematography of the big Mavericks scene by Oliver Euclid and Bill Pope is so frightening that you sort of understand why Frosty stays on the shore, watching Jay with binoculars.

Concluzia mea dupa ce am vazut acest film: give it a shoot. Viata este scurta, follow your dreams. E film de stare ce-ti transmite emotii in timpul vizionarii. Live like Jay!