The Devil’s Double (2011) – ”Your own personal Jesus”

Nota: 8/10

DVD/BluRay: Amazon.co.uk

When you say your prayers tonight, when you turn out the light and close your eyes, this is what you should be saying to yourself: “Latif Yahia is dead. He died in Iran. May God have mercy on him. Now I am Uday Saddam Hussein. (Munem)

The Devil’s Double are la baza romanul cu acelasi titlu scris de Latif Yahia, fost locotenent in armata irakiana devenit fedai (dublura) al infamului Uday Hussein, fiul cel mare al presedintelui Saddam Hussein si prima sotie a acestuia, Sajida Talfah. 

Filmul lui Lee Tamahori  nu a avut multa promovare, despre prezenta pe marile ecrane din Romania nu avem mare lucru de spus, nu am avut sansa sa vedem acest film in cinematografe. Pana acum nu s-a regasit nici in grila canalelor de televiziune. Lansat in cadrul festivalului Sundance din 2011, The Devil’s Double socheaza si intriga in egala masura. Prestatia cvasi necunoscutului la acea vreme, Dominic Cooper nu trebuie ratata. Sa fi capabil sa duci un dublu rol la bun sfarsit si sa fi credibil in ambele ipostaze nu este de ici de colo. Daca Yahia a mintit sau nu in romanele sale, ramane de vazut, despre sadismul si nebunia lui Uday s-au scris multe. Playboy-ul Irak-ului, mostenitorul cazut in disgratie al lui Saddam este prezentat in acest film asa cum ne este cunoscut gratie stirilor si articolelor, pervers, dependent de droguri, megaloman, un nebun in toata regula. Cooper in schimb ofera cateva scapari de profunzime si in ceea ce-l priveste pe Uday. Marele atu al acestui film il reprezinta distribuirea lui Dominic Cooper intr-un dublu rol, marele dezavantaj este finalul deloc antrenant fata de prima parte a filmului, Tamahori parca pierzandu-si vlaga pe ultima 100 de metrii.

Ce avem noi aici?

In 1987, Latif Yahia se vede obligat sa accepte propunerea venita din partea lu Uday Hussein de a deveni fedai in schimbul traiului linistit asigurat familiei sale. Latif cu toate ca seamana fizic cu Uday este diferit precum ziua fata de noapte de cel pe care il slujeste. Daca pentru Uday notiuni precum morala, bunul simt, logica si sanatate mintala par sa fie nonsensuri, Latif le are din belsug. Atras in lumea exotica populata de masini puternice, femei frumoase, bani si haine de firma, Latif se lupta sa ramana in viata. Oamenii alesi sa fie fedai primesc tot ce si-au putut dori dar isi risca viata in schimbul vietii de huzur. O viata de altfel inexistenta pentru umbrele fiilor alesi ai natiunii. Pentru Uday nu exista limite, nu exista prag ce nu poate sa fie trecut. Daca am ascultat macar o data stirile despre familia Hussein sau am prins un documentar via Discovery Channel avem habar cam cum stateau lucrurile prin Bagdad in vremurile de aur ale lui Saddam. Excesul si povestile de groaza ce s-au strecurat dincolo de portile ferecate ale Irakului sunt redate de Tamahori: fete rapite pe strada de Uday, banchete condimentate din plin cu bautura, droguri si femei, sesiuni de tortura, ignoranta si desfrau. Excesul a fost bunul prieten al lui Uday la fel cum logica si stapanirea de sine au facut ca Latif sa supravietuiasca si sa fie capabil sa spuna povestea sa.

Dominic Cooper (The Duchess, Mamma Mia, Captain America: The First Avenger) realizeaza doua compozitii bune, atat in postura sadicului Uday cat si in cea a lui Latif, dublura calculata, cel care refuza sa asiste pasiv la atrocitatile comise de cel care-l numeste frate. Nebunia lui Uday asa cum o joaca Cooper reliefeaza imaginea de fiu razgaiat dar si de mostenitor incapabil sa se ridice la aspiratiile tatalui sau.  Pervers, sadic si nemilos, Uday rade sincer cand ii spune lui Latif ca nu-l va elibera de povara functiei aruncare asupra sa.

The Devil’s Double se bucura de prestatii bune din partea lui Raad Rawi in rolul lui Munem si Ludivine Sagnier in postura exotica oferita de rolul lui Sarrab, amanta lui Uday. Sagnier incearca o partitura complexa, dincolo de latura lasciva a personajului, scenariul in schimb nu ii propune prea multe iar din amanta fiului presedintelui, Sarrab incita pentru a disparea incet in umbra odata cu fuga lui Latif din Irak. Tamahori nu reuseste sa sustina ritmul antrenant al filmului pana la final. Ultimul sfert de ora fiind usor banal comparativ cu restul peliculei.

Atmosfera, starea de marire si decadere amintesc de Scarface, Uday asa cum este interpretat de Cooper aduce cu Tony Montana. Secventele cand prizeaza cocaina sau se afiseaza in baruri, la petreceri in masini luxoase, haine de firma si arme gata sa fie folosite par rupte din scenografia filmului lui Brian De Palma.

Motivele pentru care ar fi indicat sa dati o sansa acestui film sunt: Dominic Cooper (impecabil in dublu rol), atmosfera si locatiile (filmarile au avut loc in Iordan si Malta) si povestea, asta daca nu ati reusit sa stati pana la finalul miniseriei House of Saddam (2008) si nu gustati romane si analize din sfera relatiilor internationale.

Ce spune critica?

Pareri impartite, cat se poate de variate. Critica se imparte in cei ce au gustat filmul lui Tamahori si cei ce l-au gasit mediocru. Adevarul de felul lui este undeva la mijloc. Pe IMDb gasim o nota de 7.1/10. Rotten Tomatoes defileaza cu o prospetime la tomatometru de 52% si o medie din partea criticilor de 5.6/10. Metacritic indica un metascore de 52/100.

Roger Ebert, Chicago Sun Times:

The movie is above all entertaining, if you enjoy human grotesquerie and flamboyant acting. Let’s face it: Many of us do. There’s a reason Hannibal Lecter remains the most popular villain in the movies.

Peter Travers, Rolling Stone:

This is a breakthrough star performance from a terrific actor getting a chance to let it rip.

Todd McCarthy, The Hollywood Reporter:

Undeniably fascinating as a visit to a world you’d never have wanted to have come near in real life — that of the Hussein family’s inner sanctum — the film falls crucially short by not providing a window into the mind of the man who was coerced into acting as his double.