Les Misérables (2012) – Un vis nemuritor

Nota: 9/10

Can you hear the people sing? Singing the song of angry men; it is the music of the people who will not be slaves again! (Enjolras)

In 1862 apare Les Miserables, roman scris de Victor Hugo, in 1987  se joaca pe Broadway muzicalul Les Miserables , castigator a 8 premii Tony, cu peste 6000 de reprezentatii. In 2012 – 2013 pentru Romania – Tom Hooper ii reuneste pe Hugh Jackman, Russell Crowe, Anne Hatheway si nu numai in Les Miserables. 

Romanul lui Hugo a cunoscut numeroase ecranizari, prima vazuta de mine a fost cea din 1958 cu Jean Gabin in rolul lui Jean Valjean, ulterior trecand prin versiunea din 1998 cu Liam Neeson in rolul principal si miniseria din 2000 cu Gerard Depardieu si John Malkovich. Mizerabilii in regia lui Hooper, film cu 8 nominalizari la Oscar, 3 premii Globul de Aur obtinute anul acesta si 9 nominalizari la premiile BAFTA, este un film ce-ti intra sub piele si in suflet cu prima nota cantata. Are 157 de minute dar spectacolul ce se desfasoara sub ochii nostrii te acapareaza – asta daca te lasi prins in poveste. Jackman si Crowe, cei doi antagonisti se ‘dueleaza’ prin versurile melodiilor cantate, Crowe meritand cu prisosinta o nominalizare la un premiu Oscar pentru rol secundar. Atmosfera si intensitatea jocului actorilor te transpun pe strazile Parisului, pe baricade. Suferinta fiecarui personaj in parte este redata trup si suflet, suferinta, cautarea mantuirii sufletesti, dorinta si foamea de libertate, incrancenarea, inima zdrobita a unor nenorociti ai sortii, vocea celor ce lupta pentru un vis. Les Miserables atinge sufletul spectatorilor descatusand emotii si vise. Lupta, viseaza,spera, iubeste.

Ce avem noi aici?

I dreamed a dream in time gone by… when hope was high, and life worth living… (Fantine)

Povestea ocnasului Jean Valjean ne este arhicunoscuta. Hugh Jackman este Jean Valjean, condamnat la 19 ani de inchisoare pentru ca a furat o paine, Russell Crowe este Inspectorul Javert, eterna umbra pe urmele lui Valjean, ros de propria identitate si sacrificiul propriei sale vieti in slujba legii, Anne Hatheway este Fantine, o tanara femeie ce isi sacrifica si ultima farama de demnitate pentru a putea sa-si intretina copilul, o femeie tarata in mocirla unei lumi ce nu arata mila celor napastuiti, nu ofera cuvinte de alinare, nu le intinde o mana sa-i ajute sa se ridice, Sacha Baron Cohen si Helena Bonham Carter sunt sotii Thenardier, Amanda Seyfried este dulcea Cosette, Eddie Redmayne este Marius Pontmercy iar Samantha Banks este Eponine. Nominalizarile nu i-au ocolit, pe buna dreptate, pe Hugh Jackman si pe Anne Hathaway pentru interpretarile lor dar daca s-ar putea oferi un premiu colectiv, intreaga distributie il merita cu prisosinta. Rolurile secundare ale lui Javert, Eponine, Gavroche, Enjolras, Marius sunt oferite pe ecran cu daruire si intensitate.

Jackman si Crowe se infrunta pe ecran, personajele lor urcand fiecare pe propria lor Golgota. Privirile si intensitatea celor doi, inflexiunile vocilor, suferinta, indarjirea pentru idealurile fiecaruia scot cei mai bun din ambii actori. Jackman are experienta pe Broadway, avand si un premiu Tony pentru rolul din The boy from Oz. Russell Crowe la randul sau nu este strain de muzica, canta si in prezent solo sau/si cu formatia  The Ordinary Fear of God. Anna Hatheway, Amanda Seyfried au aparut in filme unde au cantat iar Samantha Barks a avut  rolul lui Eponine in Les Miserables jucat la Queen’s Theatre.

Povestile personajelor cu toate ca nu sunt straine de noi ne aprind imaginatia si pun stapanire pe emotiile noastre. Anne Hathaway se transpune in rolul lui Fantine redand pe ecran suferinta si umilinta acestui femei a carei vina este sa aibe un copil din flori, vinovata de faptul ca inca mai crede intr-un vis, un vis “distrus de ocara lumii”.

Jackman in rolul lui Valjean, se prea poate ca pana in acest moment sa fie cel mai bun rol din cariera, acest actor navigand prin toate genurile: actiune, comedie romantica. Urmarindu-i jocul pe ecran, Jackman nu numai ca si-a insusit personajul dar i-a oferit un suflu nou, un Valjean ce si-a pierdut umanitatea, numele, viata asa cum si-o stia si treptat isi redescopera identitatea si credinta. Russell Crowe – Javert, chinuit de propria identitate, urmarindu-l pe Valjean manat de litera legii in slujba careia traieste, este inrobit de proprii sai demoni:

I am reaching, but I fall And the stars are black and cold As I stare into the void Of a world that cannot hold I’ll escape now from the world From the world of Jean Valjean. There is nowhere I can turn There is no way to go on…

Spiritul revolutiei, tineretul ce lupta pentru un ideal, pentru un vis, pentru visul celor ce le este frica sa se alature lor pe baricade, ce stau ascunsi in spatele usilor si ferestrelor inchise. Gavroche, Eponine, Enjolras, Marius, acei tineri ce nu se dau in laturi de la sacrificiul suprem, intelesi de putini, sunt cei ce au aprins flacara revolutiei. Interpretarile oferite de Samantha Barks, Eddie Redmayne, Aaron Tveit si Daniel Huttlestone te tin tintuit de scaun. Cuvantul care descrie cel mai bine interpretarile actorilor este intensitate. Poate mai putin din partea Amanda Seyfried, am gasit-o usor detasata de trairile personajului sau.

Ce spune critica?

Les Miserables a primit cronici foarte bune dar si cronici proaste. Pe IMDb are un scor de 8/10 calculat pe baza a peste 50.000 de voturi venite de la utilizatori. Pe Rotten Tomatoes situatia se prezinta in felul urmatori: critica acorda un punctaj de 7/10 si o prospetime de 70% iar publicul ofera 4.1/5 si o prospetime de 83%. Pe Metacritic, Les Miserables are un metascore de 63/100.

Peter Travers pentru Rolling Stone isi incheie cronica pentru Les Miserables scriind:

Besides being a feast for the eyes and ears, Les Misérables overflows with humor, heartbreak, rousing action and ravishing romance. Damn the imperfections, it’s perfectly marvelous.

Les Miserables nu dezamageste, totul tine de spectatori si de capacitatea fiecaruia dintre noi sa ne abandonam in poveste. Sa simtit, sa vibram alaturi de personaje. Ori iubesti ori te lasa indiferent acest film, prea lung, obositor si plictisitor pentru unii. Un film-muzical nu-i un film usor, nu-i un film care sa fie pe placul tuturor, te pot surprinde actori ce-i stii din filme de actiune, aparand pe ecran si cantandu-si replicile. Muzica are marele dar sa-ti intre in suflet.  August Rush spunea: Sometimes the world tries ot knock it out of you. But I believe in music the way that some people believe in fairy tales. Cum ar zice Sherlock Holmes via RDJ “Food for thought.” Recomandarea mea cand mergeti la acest film este va lasati purtati de poveste si de emotiile transmise, nu o sa regretati.