O mana de idei “Splendoare in iarba”

“Staruie inca in noi splendoarea ierbii

Dar azi nu mai e ieri,

Totul e altfel…”

Filmul “Splendoare in iarba” (regia Elia Kazan) prezinta realitatea cruda a nazuintelor si aspiratiilor tineretii, distrusa de cruda realitate a vietii. Chiar daca filmul trateaza decat un caz, o dragoste curata, o aspiratie, un vis, este clara intentia de a ridica infrangerea ei pe planul general al caderii si infrangerii altor idealuri.

Din toate aceste nazuinte si idealuri omul trebuie sa caute puterea pentru a merge mai departe. Altfel n-ar mai fi om.

Filmul in sine este de o barbatie atat de calda, dandu-ti impresia pe moment a unei revelatii care iti da tarcoale dar pe care nu o poti exprima.

Mesajul poeziei romantice a lui Wordsworth este extraordinar de lucid:

“Sa privim cu curaj inainte

Si sa pastram ce-a mai ramas…

Vom fi ce am fost

Si mai mult inca…”

“Splendoare in iarba” este realizat simplu, discret, cu doi mari (si tineri atunci) actori: Natalie Wood si Warren Beatty. Intr-o lume cu mari probleme – vezi tragedia familiei tanarului Bud, problemele familiei tinerei Wilma si mai ales socul suferit si indurat de aceasta. Dar amandoi au puterea de a trece peste aceste nenumarate obstacole ale vietii si de a-si urma destinele, fiecare mergand pe drumul sau cu speranta intr-un viitor.

“Vom fi ce-am fost

Si mai mult inca…

Staruie inca in noi splendoarea ierbii…

Dar azi nu mai e ieri

Totul este altfel.

Sa privim cu curaj inainte

Si sa pastram ce.a mai ramas.”

O familie cu o situatie materiala deosebita in acel mic orasel de provincie, cu principii gresite in aprecierea destinului fiului lor, atat in viata interioara (dragostea) cat si in evolutia sa de student sustinut material intr-un mod indecent.

Sinuciderea tatalui a fost momentul in care el, Bud, reuseste sa se descatuseze de aceste tare incepand o noua viata de mic fermier langa o sotie modesta, langa copilul lor, asteptand nasterea celui de-al doilea…

Socul suferit in dragoste are ca urmare internarea lui Deanie pentru doi ani. Reusind sa treaca peste depresie si amintirea primei sale iubiri, sperand sa traiasca normal, Deanie pastreaza in suflet speranta intr-o viata mai buna.

Puritatea lacrimilor ei de la sfaristul filmului si privirea duioasa dar demna a lui Bud privind-o cum pleaca confirma cele spuse la inceputul acestui articol:

” Sa privim cu curaj inainte