Liz & Dick (2012): Cand glamour-ul devine kitsch

Nota: 4/10

”They drink, they fight, they fornicate” – Richard Burton

Liz& Dick a avut ambitia sa fie un film biografic reusit. Rezultatul este catastrofal incepand cu alegerile pentru rolurile principale pana la scenariu si constructia povestii. S-a dorit o actrita ce poate intra in pielea legendarei Elizabeth Taylor, o actrita ce aduce ca aspect fizic cu Liz. Lindsay Lohan parea o alegere ok din pozele date publicitatii de Lifetime, din pacate in film Lohan nu se potriveste nici ca fizic si nu are pregatirea necesara pentru a interpreta un astfel de rol. 

Pistruita, machiata excesiv, incapabila sa treaca prin gama de emotii cerute de rol, Lohan se limiteaza la o prezenta buna de revistele de can can. Grant Bowler se chinuie, se chinuie mult sa faca ceva pe ecran alaturi de Lohan desi nici el nu are prezenta de spirit a lui Burton iar la capitolul aspect, echipa de casting a dat gres. Complimente pot fi aduse echipei ce s-a ocupat de pozele photoshopate. Liz & Dick putea fi un film foarte bun, mai ales daca se mergea cu o alta distributie.

Ce avem avem noi aici?

Avem un biopic ce urmareste relatia dintre Elizabeth Taylor si Richard Burton din clipa cand cei doi se intalnesc pe platourile de filmare la ‘Cleopatra’ si pana la moartea lui Burton. Povestea este spusa de Lohan si Bowler a la Liz and Richard intr-un decor ce aminteste de scena la psiholog din Mr. & Mrs. Smith.  Din primele minute prestatia lui Lohan scartaie devenind dureros de vizionat. Lohan candva odata, pe vremea cand se tinea de actorie si mai putin de aspectele mondene ale vietii, avea toate sansele sa-si dezvolte calitatile actoricesti, din pacate pentru Lohan undeva dupa Freaky Friday a avut loc o cadere din care nu s-a mai oprit. Producatorii au cautat o actrita pentru rolul lui Elizabeth Taylor care sa semene cu raposata actrita cu ochi violeti si sa aibe si talent. S-au vehiculat multe nume printre care si Megan Fox, norocoasa a fost Lohan cea care povestea oricui avea urechi si dorinta s-o asculte cat de mult o admira si vrea sa-i calce pe urme lui Taylor. De la faza ca iti place si pana la avea talent sa devii Elizabeth Taylor pe ecran e cale lunga. Poveste incepe cu Taylor pe timpul filmarilor la Cleopatra, cand actrita era deja trecuta de 30 de ani, Lohan nu numai ca nu e capabila sa intre in pielea lui Taylor dar tot tam tam-ul facut in jurul infatisarii si costumelor ce au facut din Lohan in pozele promotionale o copie a lui Liz pica cu brio. Avem o actrita spalacita, cu lentile de contact si un machiaj ce se chinuie sa-i ascunda pistruii. Nu am nimic cu pistruii lui Lohan dar daca tot alegi o actrita care sa semene cu Taylor, cauta o bruneta sau cel putin o actrita fara pistrui. Aveam pretentia de a vedea o actrita cu talent si capacitatea sa intre in rol, banuiesc ca Emily Blunt – e bruneta, joaca bine – nu se afla pe lista sau o fi avut pretentii la capitolul salariu.

Despre Lohan pe post de Taylor nu putem decat sa spunem ca prestatia ei face din Sherilyn Fenn – o stim din Twin Peaks pe post de Audrey Horne – si rolul ei in biopicul din 1995 despre Liz Taylor, un asa da fata de never ever again via Lohan. Vina nu-i apartine lui Lohan, vina este a producatorilor si cei ce au decis ca photoshop-ul si o oarece asemanare fizica de la distanta si bazata pe mult make-up fac din Lohan o actrita capabila sa reda pe ecran viata celei ce a fost Elizabeth Taylor. Pe parcursul celor 88 de minute Lohan reuseste performanta sa faca din Liz o muierusca depresiva iar din Bowler un Burton mediocru si ofticat ca nu a primit un Oscar. Bowler macar se straduieste sa intre in pielea personajului fata de Lohan ce este naturala doar la capitolul dus sticla la gura si fumat non stop. Acum stim ca Taylor nu era o sfanta dar nici in halul in care Lohan a reusit sa o coboare nu era. Revenind la Bowler – il stim din Lost si Betty cea Urata versiunea US – acesta se straduie sa fie un Burton credibil mai ales ca are drept partenera pe Lohan. Ce reuseste Bowler este un rol insipid, un Burton prezentat prin suma viciilor si mai putin prin ceea ce a facut pe ecran si pe scena.

Filmul merge pe repede inainte dupa ce are loc faimoasa intalnire dintre Taylor si Burton. Trecerea timpului si schimbarile in vietile personajelor sunt trantite in ritm galopant si doar daca ai habar despre ce s-a petrecut intre in realitate cu cei doi actori ai o vaga idee despre ce si cum si mai ales de ce. Scenariul are mari lacune in ceea ce priveste structura povestii si schitarea personajelor principale, personajele secundare se succed pe ecran prea repede si fara sa-ti ramana in memorie.

Ce zice critica?

Pe IMDb Liz& Dick are un punctaj de toata frumusetea: 4.2/10. Pe Metacritic : 26/100 si din cele 27 de recenzii, 21 dau de pamant cu Liz&Dick.  Pe RottenTomatoes :3/10 si o ‘prospetime’ de 40%.

S-a fortat nota pe paralela prezent – trecut in relatia actorilor pe val si presa de scandal. La fel de bine s-a fortat nota cand s-a hotarat ca Lohan e potrivita pentru acest rol. Acum nu e Lifetime HBO dar asa cum Ken Tucker de la E.W.  remarca, Taylor si Burton meritau mult mai mult decat cum au fost prezentati in acest film.