Man of Steel (2013) – ”Goodbye, my son. Our hopes and dreams travel with you”

Nota: 7.5/10

You will give the people an ideal to strive towards. They will race behind you, they will stumble, they will fall. But in time, they will join you in the sun. In time, you will help them accomplish wonders. (Jor-El)

Christopher Nolan, producator, Zack Snyder regizor, o puzderie de actori unul si unul, toate sperantele studioului Warner atarnau greu pe umerii lui Henry Cavill. Fanii frematau, criticii de film isi frecau mainile: sa fie un esec rasunator sau o reusita? 

Sa fie fanii usor de pacalit cu efecte CGI, coloana sonora marca Hans Zimmer si dialoguri ieftine menite sa stoarca lacrimi si din piatra seaca? Nu, Man of Steel a vrut sa ofere un prequel iar David S.Goyer a ales o calea anevoioasa pentru a scoate din acest film o franciza pentru anii ce vor urma. Nu avem un film perfect dar nu este nici un film prost, ciuca batailor izvorate din tastaturilor criticilor, bloggerilor, fanilor si simplilor spectatori. Man of Steel nu te minte frumos pentru ca din clipa cand te asezi pe scaun stii la ce sa te astepti. Avem probleme cu prea multa actiune? Stai o clipa, am venit la un film de actiune. Nu-i Shakespeare in the park. What you see it’s what you get. Avem probleme cu reteta clasica: armata america este de doi bani in orice fel de calamitate tasnita din spatiul extraterestru? Man of Steel are la baza benzi desenate aparute, da, ati ghicit in Statele Unite. Putem trece cu vederea aspectele ‘clasice’ pentru ca da, am venit la un blockbuster. In cele 2 ore si 21 de minute Snyder and co. au vrut sa fie originali, sa construiasca un inceput pentru ceea ce se doreste sa fie Justice League.  Orice inceput este anevoios, din greseli este indicat sa inveti iar tema pentru acasa data lui Cavill, Goyer si Snyder este sa mearga dincolo de copiatul atmosferei marca Nolan, sa ofere un personaj complex. Man of Steel nu a stralucit dar a avut rolul ingrat de a pune prima piatra la temelia unei francize si asta dragii mei nu-i usor.

Ce avem noi aici?

Orice poveste trebuie sa ne ofere background-ul personajului principal, in cazul nostru Kal-El/Clark Kent ( Cavill) este trimis pe planeta Pamant de Jor-El (Russell Crowe) si este gasit si adoptat de Jonathan (Kevin Costner) si Martha Kent ( Diane Lane).  Drumul cunosterii parcurs de tanarul Clark este dificil. Este un paria printre muritori. Daca pentru Jor-El Clark reprezenta speranta, Jonathan este parintele ce se teme si incearca sa-si protejeze odrasla.  Goyer, Snyder si Nolan au intuit bine ca in Man of Steel este indicat sa se prezinte sperantele si maniera in care cele doua cupluri de parinti au grija de Clark. Pentru parintii muritori este un copil special, un copil cu puteri nemaivazute ce vor atrage antipatia si ura celor din jur, pentru parintii biologici reprezinta speranta renasterii poporului condamnat la moarte. Pana unde mergem cu trasul de maneca pentru a obtine lacrimi din partea publicului? Functioneaza la nesfarsit reteta standard dialog induiosator/muzica croita pentru respectivul moment? Nu, nu functioneaza de fiecare data, da, apreciem stradania dar unele momente merg de minune daca sunt lasate sa curga de la sine. Man of Steel sufera enorm de pe urma stradaniilor de a scoate din orice secunda un moment epic. Da, este actiune, da, este blockbuster, da stim pentru ce am venit in sala de cinema dar avem nevoie si de momente de respiro.

Avem efecte speciale la greu. Aspectul planetei Krypton aduce aminte de lumile din Star Wars si tehnologia din Prometheus. Scenele de lupta, confruntarile dintre personaje sunt filmate cu o mana tremuranda. Tind sa cred ca s-a vrut acest stil pentru a pune spectatorul in mijlocul evenimentelor dar riscam sa ne intalnim cu multi fani si nu numai iesind din sali cu dureri de cap si stare de vertij dupa vizionare. Un risc asumat. Scenariul s-a imprietenit cu Hans Zimmer, un Hans Zimmer ce s-a dezlantuit in acest film, muzica este asurzitoare. Vreti epic? Poftim! Sa treaca senzatiile direct prin voi, sa va inghete sangele in vine. Din nou, prea mult exces de zel.

Ajungem la personaje. O pleiada de actori defileaza pe ecran, nu toti reusesc sa-ti ramana in memorie cu ceva anume. Michael Shannon este revelatia acestui film. S-a spus de multe ori ca eroul straluceste datorita intensitatii si ambitiei adversarului sau. Generalul Zod – impreuna cu Faora ( Antje Traue) – a luat fata de multe ori lui Cavill in film. Henry Cavill este un actor cu un fizic atragator, bravo scenaristilor ca au reusit sa introduca acest aspect si in dialoguri fara sa cada in derizoriu – dar mai are de invatat pentru a putea intra in pielea personajului, a facut pasi timiz, se vede ca intelege rolul si ce se vrea de la el dar nu-i usor sa duci un film, o franciza atunci cand nu ai la activ mai multe roluri principale. Michael Shannon se joaca fara mila cu spectatorii pana in punctul cand ajungi sa intelegi motivatia din spatele personajului sau si sa te intrebi daca Zod are dreptate sau daca Kal-El a facut alegerea buna.

Inainte sa ajunga un supererou fiecare personaj a avut acel moment cand a trebuit sa aleaga intre o existenta traita pentru sine si o viata dedicata celorlalti. Altruismul fara de prihana, all American boy dar daca am putea pentru o clipa sa trecem peste clisee, peste ironiile legate de poveste si am dezbraca povestea de toate podoabele, de CGI, de filmarile alerte, tremurande, de muzica intensa marca Zimmer, cu ce am ramane? Cu ce am dorit noi sa gasim in Man of Steel sau cu un film facut pentru fani, facut sa intre in sufletele lor si nu numai? Stangaciile scenariului se pot repare in filmele ce vor urma dar daca se merge in directia unei francize culminand cu Justice League: less is more. Stilul Nolan nu poate si nu trebuie sa fie aplicat de acum incolo la orice film.  Man of Steel nu este filmul perfect – nu exista asa ceva – dar nu putem vorbi de o catastrofa. Man of Steel este o sansa pentru viitorul filmelor cu Superman si eroii DC. Este un inceput. Inceputul este anevoios, ne poticnim. Ne ridicam, mergem mai departe. Sunt fanii usor de pacalit cu astfel de filme? Nu, pentru ca stim exact la ce ne asteptam de la aceste povesti. Regretam greselile dar privim cu speranta in viitor.

Ce spune critica?

Man of Steel a reusit sa imparta critica de film in doua tabere: cei ce s-au declarat multumit de filmul lui Snyder si cei ce au strigat blasfemie. Nimic pe lumea aceasta nu poate sa fie perfect. IMDb ofera o nota de 8.1/10. Rotten Tomatoes indica o prospetime la tomatometer de 56% si o medie din partea criticilor de film de 6.2/10 (130 cronici favorabile versus 103 cronici negative). Metacritic arata un metascor de 55/100.

Michael Phillips, Chicago Tribune:

Snyder films the violence in Man of Steel the way he films most of the rest of the picture: Like a man chasing tornadoes and not even trying to keep subjects in frame. It’s a choice, and not a bad one, necessarily — the Smallville farm scenes, in particular, respond well to the approach — but by the end it’s a visually limiting one.

Andrew Pulver, The Guardian:

The whole film ends up feeling weighed down: though Man of Steel bounds from one epic setpiece to another, you’re left with the nagging feeling that you just can’t work out what the central twosome see in each other. And for Superman and Lois Lane, that’s hardly ideal.

Richard Roeper, Chicago Sun-Times:

A mostly underwhelming film, with underdeveloped characters and supercharged fight scenes that drag on forever and offer nothing new in the way of special-effects creativity.