American Hustle (2013) – Hai la Oscar cu tupeu!

Actori: Christian Bale, Amy Adams, Bradley Cooper, Jeremy Renner, Jennifer Lawrence
Regizor: David O. Russell
Edge and Back: 7/10

Life is ridiculous. And you know that I would never say anything bad about your father in front of you, but your father is a sick son-of-a bitch. (Rosalyn Rosenfeld)

David O. Russell s-a ambitionat sa faca un film despre o teapa iar eu inca ma intreb daca nu cumva spectatorii au luat teapa cu toata povestea asta. De obicei cand un film prinde la creme de la crema la capitolul nominalizari si premii, cei care nu au inghitit galusca si nu s-au alaturat valului de fani, tac din gura. Daca toti zic ca-i bun inseamna ca e bun. N-am urmat trend-ul asa ca pot sa va zic ca “American Hustle” este jucat bine de Bale si Adams – n-au luat nominalizarile & premiile pe ochi frumosi – dar intreaga operatiune este searbada si fara vlaga. No spark, no glamour, cateva momente reusite, un assemble cast de zile mari si cam atat. 

Ce avem noi aici?

Un agent F.B.I. pe numele lui Richie Di Maso (Bradley Cooper si un permanent ce va fi uitat cu greu de subsemnata) ii obliga pe Irving (Christian Bale) si pe Lady Edith (Amy Adams) sa pune la calea o teapa vizand nume puternice din politica, indeletniciti cu afaceri necurate – daca avea O.Russell chef sa refaca “The Sting” ii spuneam vreo doua apasate – printre care si primarul Polito (Renner) din Camden. In aceasta combinatie de zile mari rasare sotia lui Irving, Rosalyn (Lawrence) undeva la confluenta dintre Sharon Stone din “Casino” si Julianne Moore din “Boogie Nights”. Sa apreciem faptul ca miss Lawrence incearca o gama diversa de roluri iar Bale face ce stie el mai bine, sa joace – nu stiu de ce dar am impresia ca pe undeva in the back of Bale’s mind se gaseste un pitic sadic care-i zice “daca Daniel Day-Lewis a slabit nu stiu cate kilograme pentru un rol, tu ce faci baiete?!”, sadic pitic.

Printre crize de familie, scheme cu seici si aristocrati din Marea Britanie, primari corupti dar simpatici, Russell a zugravit o fresca a anilor nebuni si a gasit o ceata de actori, unul si unul care au facut tot ce s-a putut ca sa fie povestea credibila si degustata de public. Actorii ca actorii, problema vine de la scenariu si povestea usor scapata de sub control, construita fara a avea ca scop antrenul si actiunea cat de cat capabila sa te tina pe scaun si dornic sa vezi ce se intampla mai departe.

Marea problema in “American Hustle” printre gaguri, par tapat, haine lucioase si actori talenti o reprezinta pierderea suflului inainte ca povestea sa prinda contur. La final nu-ti mai pasa ce se intampla, cine cu cine ramane, ce s-a ales de toata tarasenia. Ramai cu fata pleostita a lui Di Maso, aerele de wannabe British royalty ale lui Adams si privirea pierduta a lui Bale. Bravo actorilor, un film croit pentru Oscaruri si nu numai.