Pain&Gain (2013) – Trei baieti si Luminita.

Nota: 7/10

Paul Doyle: We do this, nobody gets hurt?

Daniel Lugo: No, man! We snatch him, we grab him, forge his signature, and our profit’s set! He won’t even know it happened! I’ve watched a lot of movies Paul, I know what I’m doing…

Viata bate filmul iar filmul lui Michael Bay ne-a facut sa ne spunem in gand cam din doua in doua scene ”unde nu-i cap vai de picioare”. Doamne apara si pazeste de prostii simpatici si de planurile lor incropite din frustrari furibunde. 

Pain & Gain are ca sursa de inspiratie o serie de crime sangeroase petrecute in Miami. Scenariul scris de Christopher Markus si Stephen McFeely are la baza romanul scris de Pete Collins, ”Pain&Gain”. Mark Wahlberg, Dwayne Johnson si Anthony Mackie ( il vom vedea la anul in rolul lui Sam Wilson/ Falcon in Captain America The Winter Soldier) poti sa juri ca-s the Three Stooges. Daniel Lugo (Wahlberg), Paul Doyle (Dwayne Johnson) si Adrian Doorbal (Anthony Mackie), trei culturisti, antrenori de fitness, cu multe idei crete si atitudine de wannabe gangsteri vor sa traiasca visul american, sa aibe bani, sa fie populari, sa conduca masini de lux si sa invarta femeile frumoase pe degete. Obsesia pentru un trai mai bun decat au avut pana acum prinde contur iar Daniel Lugo se vrea un fel de Scarface meets Don Corleone. Minte multa n-are. Michael Bay ne obisnuise cu filme blockbuster: Transformers, The Island, Armageddon, Pearl Harbour, in Pain&Gain se vede treaba ca a avut chef de altceva, desi se vede clar stilul caracteristic de filmare si the macho attitude avem si o abordare personala, undeva intre dramedie si actiune. Pacat ca de scenariul dezlanat si dialogurile pentru ca acestea nu sunt punctele forte ale acestui film.

Ce avem noi aici ?

Daniel Lugo (Wahlberg), Paul Doyle (Dwayne Johnson) si Adrian Doorbal (Anthony Mackie) se intalnesc la Sun Gym, o sala de fitness si culturism din Miami si descopera ca au aceleasi dorinte: sa scape de traiul mediu spre mediocru si sa se capatuiasca. Nu-i recomanda multe, Daniel si Paul au cazier iar Adrian are la fel de multa materie cenusie cat o bibilica dar sunt dedicati si se unesc de voie de nevoie in jurul lui Daniel, punand la punct un plan ‘minune’. Il vor rapi pe Victor Kershaw ( Tony Shalhoub), un patron de fast-f00d,  jumatate evreu, jumatate columbian, per total o gura spurcata cu o atitudine pe masura, il vor convinge prin fel si chip ( inclusiv tortura) sa le dea banii si apoi il vor face disparut. Daca voi credeti ca Daniel este un geniu iar anghiotantii sai sunt brici, va inselati. Veti asista la cea mai sinistra portie de prostie din partea unor fiinte umane ce s-au trezit ca pot duce la capat o rapire. In 1998, Wahlberg aparea intr-o action-comedy asemanatoare ( dar fara sa fie bazata pe un fapt real), The Big Hit, Pain&Gain merge dincolo de prostie, frizand cu nebunia si ridicolul. Pana la un anumit punct cand prostia celor trei este simpatica. Exista o limita pentru orice, inclusiv atunci cand vezi ca nu esti facut pentru asa ceva, din pacate gasca vesela nu-i perfecta, au vicii iar aceste vicii costa mult.

In toata afacerea incropita de Lugo intra si o romanca si probabil cea mai adevarata faza in care limba romana este utilizata, chit ca stalcit, din cinematografia hollywoodiana. Sorina Luminita ( Bar Paly) este autoarea injuraturii, un personaj in dulcele tipar de blonda tampa si foarte credula dar cu un spirit de supravietuire si fler economic extraordinar. O romanca ce-si cunoaste valoarea si adora pantofii Jimmy Cho. M-as mira daca la unii le-ar sari mustarul cand o vor vedea si auzi pe duduca, traim in tara in care prima intrebare adresata oricarui actor, cantaret sau filantrop venit de peste mari si tari este daca le plac romancele. Daca noi ne tratam ca pe niste produse de ce sa ne mire abordarea de pe ecrane. Ed Harris revine in filmele lui Michael Bay in rolul singurei persoane sanatoase la cap si cu un IQ pe masura, un detectiv ce pune cap la cap toata tarasenia prin care a trecut Victor. Un rol cam sec cei drept dar Harris s-a jucat cu materialul clientului si a scos tot ce s-a putut din el.

Am impresia ca anul aceasta Dwayne Johnson a vrut sa vada in cate filme poate juca, poate exista un record de batut, deja l-am vazut in G.I.Joe Retaliation si Snitch, urmeaza sa-l vedem in Fast&Furious 6. Are un rol bun, culturist, dependent de droguri, crestin. Un fel de pastor peste sufletele ratacite dar la fel de sarit de pe fix ca si turma pastorita daca nu cumva cel mai sarit dintre toti. Schimbul de replici dintre The Rock Johnson si Shalhoub sunt sarea si piperul filmului, la fel cum Wahlberg ( despre care umbla vorba-n targ ca si-a luat rolul in serios si a mers la sala pentru a-si mari masa musculara) nu exagereaza in postura de prost dar cu mintea bubuind de dorinte de marire, departe de rolul din Boogie Nights dar nu neaparat un rateu.

Pain& Gain te face sa te intrebi de multe ori daca ce vezi este adevarat. Imbecilitatea personajelor este formata printr-o mentalitate de invingator combinata cu toate cliseele si stereotipurile culturii americane. Orice pep-talk, orice seminar despre cum sa reusim in viata, cum sa ajungi departe, este preluat si reasamblat de aceasta trupa de soc dupa cum ii duce mintea iar greseala cea mare – pe langa partea morala: sa nu ucizi, sa nu furi – este ca nu reusesc sa se opreasca din tavalugul inceput. Undeva intre rapire si finalul povestii, filmul isi pierde din dulcea nebunie incrucisata cu prostie si devine previzibil cu toate ca suntem averitizati ca ce se petrece sub ochii nostrii are la baza o poveste reala. Pacat pentru ca Pain & Gain avea sanse sa fie un film bun, cinstit cu audienta, fara sa tinteasca mai mult decat poate duce. Daca stilul de filmare a la Michael Bay este neschimbat, jumatate film, in parte reclama cosmetizata si videoclip de peste doua ore, scenariul scartaie iar multe din replicile auzite te fac sa te intrebi daca este pe bune ce ai auzit. In rest, un tribut al anilor ’90 adus de Michal Bay, unul din regizorii ce si-au pus amprenta pe acel deceniu in materie de blockbuster. Am impresia ca Bay ne-a pacalit de data asta nedorind sa faca un blockbuster ci un film personal. Se putea si mai bine dar mai e timp.

Ce spune critica?

Pain& Gain nu s-a bucurat de prea multe vorbe de bine din partea criticii. Sa fie abordarea out of the box din partea lui Michael Bay, sa fie scenariul ( cu toate ca la mijloc avem un film facut dupa fapte adevarate). Pe IMDb gasim o nota de 7.1/10. Rotten Tomatoes ofera o prospetime de 47% si o medie de 6/10. Incheiem cu Metacritic si un metascore de 46/100.

Rene Rodriguez, Miami Herald:

This is easily Bay’s best movie, the work of a filmmaker with a cracked sense of humor that he is able to share with the audience.

Barbara VanDenburgh, Arizona Republic:

There’s a certain kinetic charm to the first half of the movie, a freewheeling silliness to these outsized characters that makes you curious to see just how wrong things will go. But as the weightlifters’ plot spirals out of control, so does the movie’s.

Michael Phillips, Chicago Tribune:

It’s Bay World. And after an hour of Pain & Gain, it felt more like “Pain & Pain.”