The Hobbit: An Unexpected Journey (2012) : Preludiul aventurii

Nota: 8.5/10

Far to the east, over ranges and rivers lies a single solitary peak. The dwarves are determined to reclaim their homeland. (Gandalf)

The Light Cinemas are o oferta foarta buna luni si marti la bilete asa ca dupa calculul bugetului pe saptamana aceasta si ora primului spectacol ce s-a potrivit cu programul meu, am sarit in tramvaiul 8 si m-am dus la The Hobbit. Varianta 3D. S-a vazut foarte bine. 

The Hobbit este un film bun, din primele minute te captiveaza. Esti back in the Shire, il revezi pe Gandalf, elfi, peisaje superbe si creaturi de legenda ce populeaza Middle Earth. Ce mi-a placut mai mult la Hobbit fata de Fellowship of the Ring a fost umorul. Martin Freeman pe post de Bilbo Baggins este comic. Cu toate ca senzatia de deja vu la nivel Fellowship vs Hobbit se simte, The Hobbit este un produs impachetat corect si servit ca sa placa. Imaginile si atmosfera sunt superbe, povestea are momente cand fie merge prea lent fie prea repede. Entertainmentul este garantat, timpul petrecut in sala de cinematograf nu este un timp pierdut iar lumea lui Tolkien ne farmeca in continuare. Peter Jackson ne ofera o noua trilogie, unii se intreaba daca era cazul sa fie impartita in trei segmente, altii vad o copie a primei trilogii. Fanii pana acum s-au declarat multumiti. Personal The Hobbit mi s-a parut un film bun, cu un Martin Freeman ales perfect pe post de Bilbo, efervescent si simpatic – mi s-a parut mult mai simpatic decat Frodo dar eu cu Frodo nu am rezonant de la inceput – si un Thorin Oakenshield impunator, o combinatie de Aragorn si Boromir ce promite pentru urmatoarele doua filme. The Hobbit este un inceput al aventurilor. Avem o ceata de personaje reunite de Gandalf, un motiv al existentei acestei gasti si o constructie in faza incipienta a ceea ce va sa vina. E filmul finalului de an. Un film captivant ce merita vazut.

Ce avem noi aici?

Bilbo Baggins mi-a placut. Mai mult decat mi-a placut Frodo iar Elijah Wood apare in primele minute atunci cand the Old Bilbo (Ian Holm) isi asterne pe hartie povestea. Minune, in acele momente Frodo mi-a placut mai mult decat in prima trilogie. Martin Freeman este perfect ales pentru tanarul Bilbo iar secventele de la inceputul filmului intre Bilbo si Gandalf si Bilbo si gnomi sunt de un comic rar intalnit in LoTR. Ce-i cu gnomii in toata povestea asta? Trista lor pribegie si faptul ca vor sa-si recastige regatul cazut in ghearele dragonului Smaug. Sunt zgomotosi, au chef de viata si pofta de distractie si ofera o prima jumatate de ora antrenanta. Gnomul principal Thorin este leader-ul. Richard Armitage de-l stiam din BBC’s Robin Hood pe post de Guy of Gisborne dar si din Captain America:The First Avenger si Spooks seamana izbitor cu Aragorn iar povestea sa de rege fara de regat si coroana ne duce cu gandul la LoTR. Aici se petrecete in mintea noastra momentul in care incercam sa vedem daca The Hobbit va fi o copie dupa LoTR sau nu. Povestea eroului ce nu aduce cu voinicii din povesti se repeta pentru ca Bilbo inaintea lui Frodo era acel erou de care nimeni nu avea habar si nu dadea doi bani pe el. Noua Fratie este de fapt un grup format din aceeasi specie: gnomi, nu din cam tot ce micsuna prin Middle Earth ca-n prima trilogie. Gnomii au o calatorie clara si un scop pentru care lupta. Recastigarea caminului, pentru Thorin se adauga si razbunarea mortii tatalui. Este interesant sa vezi Hobbitul acum dupa ce ai vazut LoTR. Nu poti sa nu spui ca nu ti-a fost dor de personaje dar la un moment dat apar cam multi iar filmul cu cele aproape 3 ore ale sale pare sa nu aibe timp sa-i utilize pe toti. Avem 13 gnomi, o ceata de elfi si o suita de personaje secundare cu un scop in tonul si consistenta povestii si aici simt ca Jackson a sacrificat consistenta povestii pentru o constructie pe ecran corecta dar cu momente grabite si uneori fortate doar ca sa mearga naratiunea inainte.

Povestea gnomilor si quest-ul lor nu are magnitudinea epica a povestii Inelului dar daca va fi dezvoltata corect in urmatoarele filme ar putea fi o constructie mult mai intima, elaborata in concordanta cu toti cei ce sunt directi implicati in recastigarea regatului pierdut.  Peter Jackson incearca sa ofera o imagine de ansamblu a cetei de gnomi si sa-l impuna pe Thorin drept eroul in devenire. La fel ca-n LoTR, un erou ce va fi rege si un erou in devenire. Thorin si Bilbo. Foarte multe personaje cunoscute din LoTR sunt reintroduse pentru cateva secvente si au darul sa ne aduca aminte cum aceste personaje au evoluat in Saga Inelului, in momentul actiunii din The Hobbit ele fiind cu 60 de ani inainte de evenimentele din prima trilogie.

La capitolul filmare si imagini, Jackson nu face rabat in a oferi spectatorilor munti, dealuri, valcele, pesteri si orci. Orcii si goblinii par c-ar fi din acelasi neam. Daca in Fellowship in prima parte moare Boromir si pe moment are loc o scindare a fratiei, The Hobbit 1 merge spre acceptarea lui Bilbo de catre gnomi in speta de catre Thorin. Prezenta lui Bilbo este un mister pe moment, prezentat ca un hot dibace, jumatate om,  un hobbit ce trece peste ce cred altii despre el si isi ofera ajutorul in toata afacerea in care este bagat de Gandalf cel Sur. Scena dintre Gollum si Bilbo ofera un indiciu despre ce se va intampla mai departe.

Per ansamblu The Hobbit este un preludiu. Ne-am familiarizat cat de cat cu personajele, stiim cam cine sunt the villains – Manu Bennett  in rolul lui Azog in caz ca figura nemesis-ului lui Thorin ne pare familiara sub stratul de machiaj si CGI – si care este scopul grupului format. Totul depinde de Jackson sa lege in ultimul film firele narative. Imaginea, efectele speciale sunt foarte bune dar sunt si momente cum ar fi confruntarea gnomi/goblini ce se putea muta cu o alta ocazie pentru economia filmului iar secventa gnomi/orci din finalul filmului sa fie exploatata la maxim, senzatia fiind de precipitare spre final. Jackson putea sa-si dozeze mai bine timpul alocat expozitiei si primei ore din film.

Muzica este superba. Howard Shore ofera compozitii  in ton cu povestea. The Misty Mountains aduce cu May it Be dar ofera in secventa in care gnomii incep sa cante aceasta melodia, starea necesare cat sa intram in povestea lor si sa rezonam cu scopul calatoriei lor.

Ce spune critica?

Parerile sunt impartite. Pe IMDb un punctaj de 8.6/10. Pe Rotten Tomatoes, 6.5/10 si o prospetime de  65% din partea criticii.75 de recenzii mixte sau/si proaste si 139 pozitive. Pe Metacritic : 58/100.

Dan Jolin de la Empire conchide:

It may deal in part with a (literal) phantom menace, but this is thankfully not The Phantom Menace. The Hobbit plays younger and lighter than Fellowship and its follow-ups, but does right by the faithful and has a strength in Martin Freeman’s Bilbo that may yet see this trilogy measure up to the last one. There is treasure here.

The Hobbit: An Unexpected Journey incheie anul 2012 la capitolul filme blockbuster. Ne reintroduce in atmosfera romanelor lui Tolkin dar mai are de lucrat la structura si utilizarea tuturor personajelor pe parcursul filmului fara timpi morti. Merita vazut, cu parinti, cu bunici, cu prieteni. La anul ne asteapta partea a doua a noii trilogia marca Peter Jackson.

Comments