Amour (2012) – Dragostea adevarata dincolo de romantismul de duzina

Nota: 9/10

”Tu es un monstre parfois” (Anne)

“Stii ce inseamna iubirea? Sa-l stergi la fund pe cel de langa tine, la nevoie sa-i schimbi asternuturile totul in asa fel incat el sa-si pastreze demnitatea.” Replica aceasta am auzit-o in The Deep Blue Sea (2011) a lui Terence Davies. 

Sunt sute de filme romantice ce se vor realiste si la fel de multe filme realiste ce se vor romantice. Amour, marele castigator anul acesta (la Cannes Haneke a castigat Palme d’Or iar Academia Europeana de Film a oferit patru filmului Amour: cel mai bun film, cel mai bun actor, cea mai bun actrita si cel mai bun regizor ) este un film dureros de cinstit si de uman. Nu este un film ce ofera imagini croite pe tiparul sa fortam publicul sa simta dragostea dintre personaje, transcede etichetele gen film romantic, drama, este un film simplu si in acelasi timp complex. Este un film frumos, un film ce-ti face pielea de gaina, un film ce iti ofera speranta si durere sufleteasca. Pana acum Jessica Tandy si Gloria Stuart au reusit sa ma miste din primele secvente in materie de filme cu batranici. Emmanuelle Riva mi-a placut. Mi-a placut mult de tot. Amour mi-a placut pentru sinceritate si pentru ca dragostea adevarata imbracata multe forme iar in cele din urma ‘la bine si la rau’ se vede cel mai bine in astfel de situatii.

Ce avem noi aici?

Emmanuelle Riva este o prezenta emotionanta pe ecran. Privirea lui Anne iti intra in suflet din primele secunde si iti ramane intiparita in memorie. Jean-Louis Trintignant este imaginea rabdarii si devotamentului. De nenumarate ori pe parcursul filmului ma intrebam daca este dragoste sau rabdare intre cei doi batrani. Este o viata petrecuta unul alaturi de celalalt. Dragoste si rabdare unul fata de celalalt. O viata in timpul careia cei doi se cunosc si au incredere unul in celalalt. Anne si Georges sunt doi batranei, fosti profesori de muzica, cultivati, vizitati de fosti elevi ce au ajuns celebrii, cu un copil realizat ce locuieste in strainatate. Sunt doar ei doi, cu tabieturi, cu gingasie si atentie unul fata de celalalt. Anne are un accident vascular iar viata celor doi se schimba profund. Este o schimbare ce testeaza devotamentul si limitele demintatii umane, limitele iubirii. Pentru ca dupa atatia ani petrecuti impreuna se poate vorbi de un sentiment mai puternic decat iubirea. Undeva intre incredere completa si iubire dincolo de intimitate. Este un sentiment mai sincer decat orice teorie despre suflete pereche. Este o viata petrecuta laolalta si o incredere deplina unul fata de celalalt. Si iubire.

Amour este un film cinstit cu spectatorii dar doar cei care poate au cunoscut o poveste asemanatoare cu cea a Annei sau au trait pe propria lor piele decaderea corpului si starea de umilinta si revolta a sufletului prins intr-un corp ce nu mai asculta comenzile mintii poate intelege cu adevarat suferinta cuplului. Pentru ca dragostea inseamna mai mult decat biletele si flori, in timp inseamna incredere. Intr-o lume unde juramintele spuse azi sunt egale cu zero maine, Anne si Georges se iubesc, se iubesc sincer, se iubesc frumos si nu pot trai unul fata de celalalt. Georges nu se arata testat de suferinta Annei, Georges are grija de sotia lui si incearca pe cat posibil la randul sau un batran fragil si bolnav sa ridice moralul, sa nu o faca pe Anne sa coboare in haul uitarii de sine.

Sa nu credem ca doar in Romania unele asistente sunt niste scorpii, Haneke ne arata ca si-n Franta gasim individe ce ar trebui sa renunte la meserie. Georges o apara pe Anne, lupta pentru Anne, e alaturi de Anne. Relatia dintre cei doi e fireasca. Nimic nu este exagerat in maniera prin care Haneke ii prezinta pe cei doi batrani. Finalul povestii celor doi se poate interpreta prin prisma iubirii dintre cei doi. Un gest de mila si devotament suprem.

Amour iti ramane in suflet, isi face loc in minte si in inima iar intrepretarile lui Jean-Louis Trintignant si Emmanuelle Riva merita aplauze la scena deschisa.

Ce spune critica?

Critica adora acest film. Laudele si premiile curg pentru Haneke & co. IMDb :un scor de 8.1/10 din partea a peste 4000 de utilizatori. Rottentomatoes: prospetime la tomatometer de 93%, un rating din partea criticii de 8.5/10 si 53 din 57 de cronici pozitive. Metacritic:91/100.

Peter Bradshaw de la The Guardian isi termina cronica pentru Amour subliniind:

The icy message may be that love is not a consolation as we face death. Rather the reverse. Love will give your death meaning, but make it no less unbearable.