Richard III (1995) – Long live King Richard!

Nota: 9/10

“Let us to’t pell-mell; if not to heaven, then hand-in-hand to hell”(Richard III)

Episodul 2 din serialul Shakespeare on Screen este dedicat lui Richard III. In primul episod l-am avut pe Al Pacino si al sau Looking for Richard, acum ne aplecam asupra textului in varianta pe marele ecran a lui Richard Loncraine. Richard III amplasat intr-un univers fictiv unde Anglia este un stat fascist, cu un Richard in interpretarea lui IanMcKellan.

 Adaptarea de fata are la baza spectacolul pus pe scena Royal National Theatre de  Richard Eyre, unde McKellan avea rolul titular. In film pe langa Ian McKellan ii veti revedea pe Annette Bening,Jim Broadbent, Robert Downey Jr., Nigel Hawthorne, Kristin Scott Thomas, Maggie Smith, John Wood si  Dominic West. Trevor Jones asigura muzica, “I’m Sitting On The Top Of The World” fiind o alegere perfecta pentru Richard. La capitolul decoruri si imagine, notam utilizarea uniformelor, simbolurilor si esteticii celei de-al Treilea Reich, cu ecouri in Triumph of the will (Leni Riefenstahl). Personajele negative sunt imbracate in uniforme asemanatoare cu cele ale SS-ului in timp ce personajele pozitive imprumuta din stilul vestimentar al Aliatilor. Coriolanus, Titus Andronicus, Romeo si Julieta, aduc actiunea in prezent sau descriu un univers fictiv, de cele mai multe ori state cu un regim politic opresiv.

“When you put this amazing old story in a believable modern setting, it will hopefully raise the hair on the back of your neck, and you won’t be able to dismiss it as ‘just a movie’ or, indeed, as ‘just old-fashioned Shakespeare.”

(Ian McKellan)

Ce avem noi aici?

Un deliciu cinematografic. Un Ian McKellan ce te seduce cu fiecare cuvant rostit. Richard in varianta lui McKellan este diabolic, pervers, iti spune ce are de gand sa faca si zambeste malefic. O usoara reminiscenta via Hannibal Lecter in privire si discurs. Aceste este filmul lui Sir Ian. Flamboaiant, invartind cigara dupa cigara, zambind de complezenta si ticluind eliminarea adversarilor printre dinti, Ian McKellan face un rol superb inconjurat de mari actori.

Annette Bening in rolul Reginei Elizabeth din punctul meu de vedere este un rol pentru Bening la care nu ma asteptam, mai exact, nu ma asteptam sa-i iasa asa de bine. Schimbul de replici este completat de aportul partenerilor pe ecran, McKellan si Maggie Smith iar Bening reuseste sa ofere un rol complex. Maggie Smith, Ducesa de York, mama si bunica este in largul sau intr-un rol ce-i vine ca o manusa. Smith iti tine piept lui McKellan iar atunci cand regina mama isi infrunta odrasla, Smith reuseste sa-l aduca la tacere pe crudul Richard.

Kristin Scott Thomas in rolul Lady Anne. Am obiectat fata de alegerea facuta de Pacino in Looking for Richard vis a vis de Winona Ryder, Scot Thomas este alegerea ideala pentru Anne, sotie trofeu ce este data la o parte de Richard atunci cand nu mai are nicio valoare pentru acesta. Degradarea fizica si psihica a lui Anne este evidentiata de silueta anemica si privirea in gol, Scott Thomas avand putine replici dar reusind sa faca un rol bun. Robert Downey Jr cu toate ca l-am vazut intr-o paleta variata de roluri pana acum nu-mi inspira o alegere clasica pentru o adaptare dupa Shakespeare, surpriza, Lordul Rivers si interpretarea lui Downey Jr ne fac sa ne dorim sa-l vedem mai des in astfel de productii.

McKellan vs Pacino in rolul lui Richard, Pacino cu un rol Richard asemeni unui Don prins in jocul maririi si decaderii, McKellan -fidel stilului britanic – ofera un Richard diabolic, imbratiseaza defectele fizice si morale, le priveste in fata, rade si merge mai departe. Richard a la McKellan se simte bine in propria piele iar noua ne place ce vedem pe ecran.

Ce spune critica?

Se pare ca Richard III a fost pe gustul criticilor de film. Pe IMDb notam 7.4/10, pe Rotten Tomatoes: 8.1/10, certified freshness de 95% si 41 de cronici pozitive.

Roger Ebert isi incheia cronica pentru filmul Richard III, scriind:

The movie is really McKellan’s, and with director Loncraine, his co-writer, he comes up with one sly touch after another to make Richard a satisfactory villain. Given an apple to feed to a pig, he throws it at the animal, and nods with quiet satisfaction at its squeal. When a child jumps up playfully and knocks against his hump, he crumbles to the crowd, lets out a beastial snarl, and then clambers to his feet with the oddest little smirk. And in a final scene, done to Al Jolson‘s “I’m Sittin’ on Top of the World,” he embraces the hell fire of his destiny.

Richard III in regia lui Richard Loncraine este o adaptare clasica cu acel ceva in plus care ofera farmec: amplasarea actiunii intr-un univers autoritar combinat cu tehnica actorilor adusi in acest proiect. Un must-see.