Looking for Richard (1996) – Shakespeare deconstructed via Pacino

Nota: 8.5/10

DVD/BluRay: Amazon.co.uk

What’s this thing that gets between us and Shakespeare? – Al Pacino

Episodul 1 din Shakespeare on Screen. Richard al III-lea. ”A horse,a horse, my kingdom for a Horse”. ”Now is the winter of our discontent made glorious summer by the sun of York.” Asociem imediat personajul cu celebrele replici. Al Pacino vine cu un proiect ce-i incoltise in minte din anii ’70. 

Sa-l facem pe Shakespeare accesibil. Sa-l facem pe Shakespeare accesibil nu doar auditorului ci si actorilor. In Looking for Richard aflam, in caz ca nu stiam, ca exista o mica problema cand vine vorba sa joci Shakespeare daca esti actor american. Shakespeare este un produs britanic. Orice actor britanic si-a incercat puterile cu un rol, cu un sonet. Derek Jacobi, Kenneth Brannagh, Vanessa Redgrave, John Gielgud apar in film si incearca sa transmita colegilor americani ca totul tine de intelegerea rolului. Intelegerea rolului si a contextului politico-socialo-psihologic al vremurilor si personajelor. Adica putin background study ce nu a omorat pe nimeni si un pic de  tupeu si cojones cand ataca rolul. Pacino accepta provocarea si impreuna cu o echipa de actori exceptionali se arunca in redarea pe ecran a piesei Richard III pe intelesul tuturor. Mai intai intelegi cand se petrecea actiunea, despre ce era vorba, cine sunt personajele si de ce fac ceea ce fac in piesa. Pacino intelege problema majoritatii cand vine vorba sa stai si sa te uiti la o piesa de teatru scrisa de W.Shakespeare. Multi habar n-au despre ce este vorba, ce vorbesc personajele si interesul se duce pe pustii in cateva momente. Actorii americani stau sa inteleaga ce-i cu pentametrul iambic. Looking for Richard, piesa – documentar, unde fiecare detaliu este redat clar cu o explicatie inainte iar Pacino face din Richard al III-lea un Don ce cunoaste marirea si decaderea.

Ce avem noi aici?

Al Pacino explica. Unora poate li se va parea exagerat de mult altora li se va parea mult prea pretentios ca Pacino sa stea sa-ti explica fraza cu fraza ce a vrut Shakespeare sa spuna in propozitie. Ascultati dialogul din film printre randuri. Cuvinte cu putere, cuvinte ce transmit sentimente. Unul dintre interlocutorii lui Al Pacino rezuma superb esenta pieselor lui Shakespeare, cuvinte ce transmit sentimente puternice. N-are dreptate? Incercati sa ascultati unul din celebrele monologuri ale bardului: Hamlet, Richard, Henric, Marc Antoniu. Incercati pentru cateva secunde sa le rostiti si voi. In clipa in care filmul, cuvintele iti intra in suflet, simti povestea, simti cu intensitate ce se intampla si traiesti, traiesti alturi de personaje pana la finalul piesei.

Prima partea a filmului alterneaza superb intre explicatii, puncte de vedere si piesa Richard al III-lea propriu zisa. E un fel de beginners guide to Shakespeare si Richard al III-lea iar noi primim si rapunsuri la eternele intrebari: cine era Richard, ce vroia el, ce-s cu replicile alea si ce inseamna ele. Pacino, Spacey, Baldwin, Ryder, Kevin Conway, actorii, profesorii si mentorii adusi in proiect Jacobi, Redgrave, Gielgud ofera raspunsuri. Actorii britanici vs actorii americani este eterna dezbatere si firul conductor al filmului documentar. Sunt doua stiluri asemanatoare dar diferite. Stiu, o sa va intrebati ce naiba vreau sa zic. Brannagh are accent. Britanic. Dar atunci cand joaca in adaptari dupa piesele lui Shakespeare – pe care le si regizeaza – nu face un rol unde recita exagerat replicile, le simte, cu tot cu pentametru iambic. Asta face si Pacino cu Richard si ofera rolului starea lui cand intra in rol. Richard este dintr-o data un personaj you love to hate. Este un Don, inconjurat de un anturaj ce si-l formeaza, ii manipuleaza pe toti, e crud, e sadic, e ironic iar atunci cand castiga il admiram, il uram in acelasi timp dar il admiram, cand se avanta in ultima lupta, cand striga ” a horse, a horse, my kingdom for a horse”, simtim lupta ce se duce in sufletul personajului pentru ca Pacino este genul de actor ce iti ofera un personaj cu tot cu emotii.

Pe langa Pacino, Kevin Spacey straluceste in rolul lui Buckingham, varul si consilierul de taina al lui Richard, un personaj lunecos si vicios ce-i vine ca o manusa lui Spacey, cel ce a facut destule roluri complexe pana la aceea data – Usual Suspects, Seven, A time to Kill – Winona Ryder este aleasa pentru ca in viziunea lui Pacino este singura actrita tanara ce poate sa intre in rol si sa priceapa ce spune – si este americanca – nu este o alegerea rea dar nici stralucita, Ryder face fata prezentei impunatoare a lui Pacino. Pacino ia fata tuturor in Looking for Richard. Richard este rolul croit pentru Pacino, nu pentru ca ar fi Pacino ideal pentru rol, sau pentru dictie. Nu, pentru ca simte personajul, ii ofera emotii si transmite emotia pe ecran prin fiecare cuvant, privire, incruntare si miscare.

Ce ne ofera acest film? Un Shakespeare explicat si dezbracat de podoabe. Nu avem o scena cu acareturi, personaje defiland in stanga si in dreapta. Al Pacino il dezbraca pe Shakespeare si pe Richard al III-lea si il ofera multimii in asa fel incat sa-l inteleaga si sa nu zica ”it sucked”. Metoda cea mai simpla, cercetarea contextului si cititul. Citesti piesa, incerci sa intelegi cuvintele, esenta, sa lasi replicile sa treaca prin tine.

Ce spune critica?

Se pare ca le-a placut. Dragilor de critici. Pe IMDb Looking of Richard are un punctaj de 7.2/10. Pe Rotten Tomatoes: 7.1/10 si certified freshness de 81%. Well done Mr. Pacino.

Roger Ebert isi incheie cronica afirmand:

Pacino conducts the film like a magician or impresario (I was a little reminded of Orson Welles presiding over “F for Fake”). He provides a running commentary, he discusses line readings, he does man-on-the-street interviews (“It sucks,” says one guy, whose choice of pronoun indicates he thinks of Shakespeare as a thing, not a person). And he acknowledges that a problem with Shakespeare’s history plays is that the characters, who were as familiar as pop stars to the Elizabethans, are largely unknown to modern American audiences. (“It’s gonna take four weeks of rehearsal just to figure out which characters we’re playing.”) The point is that the appreciation of Shakespeare is an ongoing project for any literate person. We pick up history and familiarity as we go along, and if we are lucky we eventually see the majesty, the humor, the sadness, the insight and the wisdom. “Looking for Richard” is the portrait of a man and his friends doing just that. Having chosen to be actors, they know they cannot respect their craft without embracing its greatest writer. Having chosen to be readers and viewers, we cannot do less, and this film is a delightful inspiration.

Looking for Richard este o experienta inedita. Vezi piesa cat si behind the scenes, deleted and extended scenes. Este unic, sincer si prezentat publicului prin intermediul unor actori ce stiu meserie si se simt bine jucand aceste roluri.