The Place Beyond the Pines (2012) – “I’m gonna be like you, Dad/You know I’m gonna be like you”

Nota: 8/10

If you ride like lightning, you’re going to crash like thunder. (Robin)

The Place Beyond the Pines nu este recomandat celor slabi de inger, novicii poate vor privi tematori cand vor vedea durata acestui film. Nici mai mult nici mai putin de 2 ore si 20 de minute atat cat sa incapa trei filme. 

Trei povesti, trei destine ce se intretaie la o distanta de 15 ani. Luke (Ryan Gosling), un rebel fara capatai, o combinatie perfecta de Marlon Brando in tinerete si Steve Mc Queen, Avery Cross ( Bradley Cooper), o dovada in plus ca noul chip frumos al Hollywood-ului este in stare sa dezvolte roluri de compozitie si copiii acestora: Jason ( Dane DeHaan) si AJ (Amory Cohen), doi tineri ce duc cu ei pacatele din trecut.  Relatiile parinti-copii au fost intotdeauna surse pentru povesti dramatice in filme. Coruptia, dragostea imposibila, incercarile sortite esecului de a schimba stilul de viata, demonii interiori, ambitia si rautatea. Sangele apa nu se face iar Derek Cianfrance ne propune cu toate ca nu incearca un stil ofertant, ambalat frumos si usor de vizionat, un film epic despre mostenirea ambitiilor si tarelor, despre infruntare si acceptare.

Ce avem noi aici?

Luke (Gosling) este un cascador ce traieste de pe azi pe maine. O iubeste pe Romina (Eva Mendes) si afla intr-o buna zi ca este tata. Copilul celor doi devine scopul reabilitarii lui Luke, acesta pornind pe un drum gresit – jefuind banci folosindu-se de stilul sau de a goni pe motocicleta – pentru a putea sa-si intretina familia. Avery Cross (Bradley) este un tanar politist ambitios, dornic de afirmare intr-o sectie de politie corupta. Sansa lui Avery, ghinionul lui Luke.  Pentru tanarul cascador nu exista sansa de intoarcere iar Avery profita de pe urma acestui caz pentru a iesi in evidenta, pentru a demonstra ca nu este doar o umbra palida a tatalui sau. The Place Beyond the Pines are darul sa ofere o constructie aproape de tragediile shakesperiene in raport cu relatiile tata-fiu iar Gosling si Cooper se completeaza reciproc in acest sens. Gosling intra in rol fara mari eforturi, impartind ecranul cu partenera din viata reala, Eva Mendes – Romina – un rol foarte bun pentru aceasta, amintind de partitura din We Own the Night. Cooper demonstreaza celor ce l-au criticat ca este capabil de profunzime, trecand peste sincopele din trecut, nefiind doar o prezenta statica, profitand de privirea patrunzatoare dar de efect asupra publicului feminin. Avery Cross este un personaj complex, ros de remuscari, ambitie si imposibilitatea de a se ridica dincolo de asteptarile tatalui sau.

Ray Liotta completeaza primele doua povesti, in rolul politistului corupt, un rol clasic daca este sa ne raportam la intreaga cariera a lui Liotta, jucat bine dar fara a demonstra o implicare deosebita. Generatia tanara, Amory Cohen si Dane DeHaan apare in ultimul capitol din film dar comparativ cu Gosling si Cooper nu atrag atentia cu toate ca rolurile puteau sa fie exploatate la maxim. Pasiv, fara urme de emotie, Cohen nu reuseste sa treaca peste trac in schimb DeHaan ( il vom vedea in curand in partea rolul lui Harry Osborne in The Amazing Spider Man 2) ne cucereste cu maturitatea demonstrata in abordarea partiturii si capacitate de a schimba usor registrul.

The Place Beyond the Pines surprinde publicul prin jocul actorilor dar sufera din cauza unui ritm fluctuant al povestii. Nu este un film usor de vazut dar daca te prinde din primele minute nu vei reusi sa te desparti de ecran pana la final.

Ce spune critica?

Lansat anul trecut in cadrul festivalului de film de la Toronto, The Place Beyond Pines se bucura de cronici favorabile.  Pe IMDb gasim o nota de 7.6/10 din partea a peste 37.000 de utilizatori. Rotten Tomatoes afiseaza certified fresh cu 82% si o medie din partea criticilor de film de 7.3/10. Metacritic un metascor de 68/100, 29 de cronici pozitive si 13 mixte.

Richard Roeper, Chicago Sun-Times:

The music, the cinematography, the acting choices, the daring plot leaps — not a single element is timid or safe…The Place Beyond the Pines earns every second of its 140-minute running time.

Olly Richards, Empire:

In trying to tell an enormous amount of story it can spread itself too thin and leave some strands feeling unfinished, but when it’s at its best, this is beautiful and bold filmmaking.

Peter Debruge, Variety:

Two half-stories about fathers and sons on opposite sides of the law do not a full movie make in The Place Beyond the Pines, the overlong and under-conceived reunion between “Blue Valentine” director Derek Cianfrance and lookalike star Ryan Gosling.