Oblivion (2013) – ”…a whiter shade of pale…”

Nota: 7.5/10

“Another day in Paradise.” (Victoria)

Oblivion are darul sa te acapareze pe masura ce actiunea inainteaza. Scenarist si regizor, Joseph Kosinski ne prezinta povestea unui om, unui supravietuitor, Jack Harper (Tom Cruise) aflat in cautarea propriei identitati. Ce atrage din primele momente sunt imaginile ce poarta amprenta lui Claudio Miranda (proaspat castigator al premiului Oscar pentru imaginea deosebita din Life of Pi ).

 Aspectul cenusiu, desertic ne poarta cu gandul la cromatica din Prometheus. Orice ar fi, atunci cand filmezi in Islanda nu ai cum sa dai gres la capitolul imagine-aspect artistic. Muzica celor de la M83 te cucereste, vocea Susannei Sundfør patrunzand in povestea personajelor si insufletind atmosfera filmului. Te cuprinde o stare de dezolare si teama vazand ceea ce a mai ramas din Planeta Pamant, marile atuuri utilizate pe deplin de ”Oblivion” fiind imaginea si sunetele.

Ce avem noi aici?

Oblivion nu este un film original, nu aduce inovatii genului, in schimb se vede cu ochiul liber ca este un film lucrat estetic. Sunt momente pe parcursul naratiuni, efectuate in marea ei parte de Tom Cruise, unde presimti ce va urma chit ca s-au construit conjuncturi in favoarea tresaririi pe scaun de genul ”la asta nu ma asteptam”. Pe scurt: Jack Harper (Tom Cruise) impreuna cu Victoria (Andrea Riseborough) au misiunea de proteja si repara o serie de drone stationate pe planeta Pamant. Cei doi sunt singurii locatari de pe Terra. Un razboi cu o rasa extraterestre a condus omenirea spre autodistrugere iar supravietuitorii traiesc acum pe Titan, una din lunile lui Saturn. In timpul unei misiuni Jack are norocul sa se gaseasca la fata locului cand o nava spatiala aterizeaza. La bord se afla o femeie (Olga Kurylenko) ce nu-i da pace lui Jack in visele sale.

As putea spune ca Tom Cruise pare atasat de productii unde personajul principal poarta numele de Jack ( vezi recentul Jack Reacher sau mai vechiul dar mereu clasic: Legend) si mereu in cautarea unor roluri unde poate sa-si valorifice potentialul de erou intr-o lume futurista. Jack Harper are cate putin din Maverick via Top Gun la capitolul atitudine si cerebralitatea lui John Anderton din Minority Report. Macar s-a simtit bine si la 50 de ani, Tom Cruise da dovada ca este capabil sa duca de unul singur un film de actiune, cu tot cu cascadorii si julituri. Pacat ca rolul nu-i ofera mai multe din punct de vedere al compozitiei si trairilor. Cele doua partenere ale sale pe ecran, Kurylenko si Riseborough nu fac prea mult decat sa graviteze in jurul lui Cruise, prezenta feminina ce face un rol bun este Melissa Leo (Sally). Morgan Freeman este mai mult un cameo.

Oblivion a vrut sa fie mai mult decat un simplu blockbuster in prag de vara. Spectatorii au o tema precisa pe parcursul filmului trecand peste inconsecventele din scenariul, jocul mediocru al actorilor si accentul pus pe imagine, lasand povestea pe plan secund: ce ramane in urma noastra? Partile bune ale acestui film trebuiesc cautate dincolo de primul impuls post vizionare.

Probabil unul dintre cele mai inspirate momente din film:

”…and so it was that later
as the miller told his tale
that her face at first just ghostly
turned a whiter shade of pale..”

Ce spune critica?

Parile sunt impartite la adresa filmului Oblivion iar notele primite trimit creatia lui Kosinki in categoria mediu spre mediocru. Pe IMDb gasim o nota de 7.4/10, pe Rotten Tomatoes avem o prospetime de 71% si o medie de 6/10 – 20 de cronici de film bune si 8 cronici negative. Metacritic afiseaza scorul: 54/100.

Olly Richards (Empire):

Kosinski has again built a fantasy world that feels real to its core, but once more put most effort into the scenery and too little into the people.

Keith Harley (Total Film):

It isn’t a reboot or reimagining, refreshingly, but Oblivion plays like a stylised remix of superior sci-fi ground-breakers. Cruise and Kosinski: they might be an effective team, but pioneers they’re not.