The ancient world between movies and historical accuracy – essay from 2007

Acum 4 ani era la moda filmul istoric. Din Iliada pana la cruciade si retur. Se pare ca elanul creativ de la Hollywood a lasat pe linie moarta proiecte istorice (Vin Diesel tot mai spera la Hannibal iar Jolie cand este cand nu este asociata cu un nou proiect Cleopatra ). “Dracusorul” asta de a rasarit back in 2007. E vineri, se prea poate sa fie un fel de golden oldies.

History flicks, clasicele epopee istorice, gen Ben Hur, Cleopatra  au revenit la modă, odată cu Gladiatorul  lui Riddley Scott. Prin succesul repurtat cu generalul devenit sclav, devenit gladiator, Scott şi-a spălat “păcatele” G.I Jane şi 1492-Cucerirea Paradisului, de puţini înţelese dar de mulţi criticate.

Astfel, scenariştii şi regizorii de la Hollywood, încurajaţi de interesul publicului pentru Antichitate, au redechis cărţile de istorie în căutare de blockbusters de vară. Cleopatra a fost re-re-ecranizată, marca Hallmark, accentul căzând pe figura unei regine care pe lângă idilele strategico-militare mai avea şi un regat de condus. Homer s-a trezit la rându-i cu o adaptare, cică mai in touch cu realitatea şi tuşe subtile (right!) la adresa războiului. Acum, câţi au citit Iliada şi Odiseea rămâne la latitudinea celor care au văzut filmul sau măcar au dat din greşeală peste Xena – The Warrior Princess. Zeii au dispărut  troienii sunt un popor paşnic, îşi văd de-ale lor, în timp ce Agamemnon&co par rupţi din realitatea expansionistă, via Casa Albă. Ahile Pitt filozofează la greu, Paris e laş dar iubeşte sincer, Elena e frumoasă iar Hector e singurul care vede realitatea dar nimeni nu-l bagă în seamă. Troia lui Wolfgang Petersen simplifică Iliada (dacă s-ar fi respectat la literă epopea ieşea un serial sau măcar o mini-serie). Ahile e mânios dar vrea glorie, Patrocle nu mai e amic ci văr care vrea să arate ce poate. Rezultatul: succes la box-office dar critici cu toptanul. Başca, Peter O’Toole, prezenţă fantomatică  în film, se dezice de ‘măreaţa’ realizare. S-a supărat careva pe ce a ieşit în film din Iliada? Poate fanii Iliadei, aia cu zei cu tot, cei care poate vroiau respectarea creaţiei homerice. Problema se pune: se putea un film fidel cărţii? Depinde. Petersen a prezentat un produs realist şi nu prea, rezumându-se la creearea unor schiţe de personaje; buni, răi, ambiţioşi şi simpli muritori. Vădit dezbrăcată de zei si alte anecdote, Troia rămâne un based on în nici un caz un an adaptation of the book.

Urmarea Troiei, Alexandru. Criticatul, blamatul, pusul la zid  dar şi premiatul Oliver Stone îşi ia obsesia în braţe şi dă lumii pe Alexandru, un Alexandru Macedon diferit de lecţiile de istorie din a cincea. Stone prezintă un Alexandru cu bune şi cu rele. Dar din nefericire critica  cât şi spectatorii nu vor realitatea în viziunea lui Stone ci manualul clasic de istorie. Critica de specialitate s-a împărţit în două: pro şi contra peliculei. Regizorul, actorii, toată producţia au fost luaţi la rost, isteria atingând cote paranoice datorită afirmaţiei că Alexandru a fost bisexual (cumva vreo sursă istorică a dovedit contrariul?). Ce s-a dorit succes de casă s-a  dovedit eşec răsunător în State.  În schimb în Europa şi Asia, criticat şi nu prea, filmul a mers chiar foarte bine. Adică să înţelegem că europenii au cunoştinţe solide de istorie sau deschid ochii şi privesc filmul? Tot ce se poate. În schimb  puţini au priceput ce-a vrut Oliver Stone să scoată din filmul Alexandru. S-au tot scris cronici ce au atins atât aspectele psihologice cât şi pe cele istorice. Se pare că s-a uitat ceva subliniat în trailerul filmului: the legend was real. Nu poţi forţa spectatorul să priceapă subtilităţile dar până a critica filmul uitaţi-vă la film s-ar putea să aveţi o surpriză. Mă întreb dacă viziunea  romantico-realist-conspirativă a lui Stone n-a prins, ce se făceau cu un Alexandru musical a la Baz Luhrman?! Se vehicula un Alexandru cu Di Caprio şi Olimpia cu Nicole Kidman. Dacă Farrell şi Jolie au fost puşi la zid cu accent cu tot, de duoul DiCaprio – Kidman ce s-ar fi zis! Şi cu muzică! Şi dansuri tematice! Mare Ţi-e grădina! Şi cum subiectul legat de cuceritorul macedonean nu era sufiecient doar pentru două filme, hop şi al treilea care atacă viaţa şi isprăvile tânărului Alexandru. Un fel de Macedonia 90312, cu adolescenţi pentru adolescenţi. Filmul se pare că va fi lansat doar  pentru family friendly televisions. Deci staţi pe Hallmark! Şi tot îi aştept debarcarea pe micile ecrane sau pe DVD, totuşi avem un trailer.

Antichitatea e plină de figuri de marcă, uite aşa s-a mai scos o versiune de Spartacus care a mizat tot pe discursuri filozofice despre libertate şi onoare, subiecte îndrăgite nevoie mare de poporul American cu Goran Višnjić în rolul titular.  Vin Diesel va fi cică Hannibal iar Halle Berry spunea în treacăt ceva despre Nefertiti.

Până atunci vom mai vedea ce figuri istorice mai sunt ecranizate din penuria de idei de scenariu. Poate şi critica va mai consulta niscaiva referinţe istorice până va sări să strige blasfemie, poate şi spectatorii vor face acelaşi lucru după ce vor vedea filmele în cauză.