Byzantium (2012) – “My story cannot be told”

Regie: Neil Jordan

Actori: Gemma Arterton, Saoirse Ronan, Caleb Landry Jones, Jonny Lee Miller, Sam Riley

Nota: 8/10

My mother did three things for me: one, she spared my life the day I was born, two, she paid for my upkeep on her knees and on her back and three, she gave me the story I can’t never tell.  (Eleonor Webb)

In 1988, Neil Jordan regiza High Spirits, in 1994 irlandezul ii dadea o lectie autoarei romanului Interviu cu un vampir, Anne Rice, mizand pe distribuirea lui Tom Cruise in rolul mult-iubitului Lestat. Un pariu castigat. Primul film (si unicul din pacate) din Cronicile Vampirilor a devenit un succes printre critici si fani. Au trecut 19 ani de atunci. Intre timp filmele cu vampiri s-au invartit in jurul adaptarilor romanelor pentru adolescente. Twilight, The Vampire Diaries. Decadenta, atmosfera gotica, dialogurile si personajele au avut de suferit in stadiul unde vampirul te insoteste din clasa a 10-a de liceu pana la facultate si in clipa cand iti faci credit pentru casa sau masina. Filmele cu vampiri au darul sa pastreze fantasmele fanilor – fanelor in viata, atata timp cat sunt facute cu cap. Este loc sub soare si pentru Stephanie Meyers si pentru Anne Rice (in caz ca se hotaraste sa se intoarca pe drumul Cronicilor ce i-au adus legiuni de fani si titlul de ‘mama romanelor gotice cu vampiri’). Daca ne-am saturat de aceleasi filme cu vampiri rataciti pe culoarele liceelor, sclipiciosi, hipsteri, cu un gust searbad de soap-opera, omul din spatele serialului The Borgias s-a intors la prima dragoste: filme cu si despre vampiri. Moira Buffini semneaza scenariul dupa o poveste scrisa in 2007, ”A Vampire Story”. Cu multe influente din proza lui Rice si elemente din folclorul irlandez, Byzantium atrage prin ”less is more”.

Ce avem noi aici?

Neil Jordan de felul lui nu este un ageamiu cand vine vorba de filme. Cu un buget mic, actori foarte buni si un scenariu scris bine, Byzantium imprumuta din atmosfera gotica din Interviu cu un vampir fara sa te traga de mana ca avem in fata noastra o poveste despre bautorii de sange uman. Firul narativ este construit pe relatia mama-fiica. Eleanor (Saoirse Ronan) si Clara (Gemma Arterton) se muta constant, vanate de membrii unei fratii formata exclusiv din vampiri de sex masculin. Clara a furat de la ei atat darul nemuririi dar si harta unui loc mistic. Nu avem povestea standard cu vampirii ce sunt transformati dupa ce sunt muscati si secati de sange, ritualul tranzitiei se petrece intr-o coliba aflata pe o insula pustie. Acesti vampiri pot suporta lumina soarelui, nu dau dovada de puteri supra-omenesti. Nu-i vezi cocotati pe ziduri in cateva secunde si nu se transforma in lilieci. Desi afirma ca si-au pierdut sufletul in schimbul vietii eterne, vampirii lui Buffini sunt cat se poate de umani, materni, ghidandu-se dupa un cod propriu si supravietuind care dupa cum poate.

Ne-am obisnuit cu vampirii din filme si din carti sa fie creaturi lascive, cu un aer aristocrat. S-au facut cateva exceptii de la regula (vezi Lost Boys) dar imaginea vampirului cu accent britanic sau est-european, bogat, chipes si seducator a ramas un standard greu de ocolit. In cazul de fata avem atat vampiri bogati: Darvell (Sam Riley) dar si vampiri ce trebuie sa supravietuiasca de pe azi pe maine. Clara (Gemma Arterton) este o supravietuitoare. Fortata de mica sa devina o prostituata de catre capitanul Ruthven (Jonny Lee Miller), tanara se agata cu toate fortele de viata, avand un copil de intretinut, Eleonor (Saoirse Ronan). Drama acestei femei incapabile sa se ridice dincolo de limitele impuse de barbatul care a siluit-o, este un animal de prada. Nu ucide pe oricine. Pesti, raufacatori, cei ce sunt pe urmele ei si vor sa-i ucida copila. Clara, ca orice mama pe lumea asta, este posesiva, autoritara si sacrifica orice pentru binele pruncului ei. Eleonor nu a fost ocolita de greutati, a cunoscut durerea, traieste izolata de cei din jur, incearca sa spune adevarul despre identitatea ei dar se loveste de codul impus de mama sa. Tacerea. Viata lor atarna de un fir de ata.

Byzantium nu abunda in efecte CGI, atmosfera in schimb te cucereste mai ales daca esti familiarizat cu stilul de filmare si calitatile de povestitor ale lui Neil Jordan. Asemanari intre Clara/Eleonor si Lestat/Louis sunt numeroase. Maniera in care scenele fac tranzitia prezent si amintirile protagonistelor, amintesc de maniera in care Louis isi povestea nasterea intru intuneric reporterului din Interviu cu un vampir. Chiar daca sesizam aceste asemanari, inclusiv scenele cu Eleonor cantand la pian ce amintesc de Claudia si Lestat in ipostaze asemanatoare, povestea si jocul actorilor te cuceresc. Daca ti-a placut Interviu cu un vampir, Byzantium te va seduce printr-o impletire de inocenta si decadenta, iubire si posesivitate, supravietuire si razbunare. Scenariul nu iarta pe nimeni si nimic. Arterton este senzuala si nemiloasa, o mama capabila sa mute muntii pentru fiica ei. Un rol ce-i vine ca o manusa actritei britanice. Ronan, fragila ca portelanul cel mai fin este naratoarea, tanara prinsa in trupul unei adolescente pentru eternitate ce descopera iubirea si dezamagirea sub forma unui pusti roscovan, bolnav de leucemie (Caleb Landry Jones). Din distributie se remarca Sam Riley, aristocratul Darvell, vampirul legiutor Darvell si Jonny Lee Miller, capitanul Ruthven, pervers si arogant.

Acest film se potriveste salilor de cinematograf intime. Rontaitul de popcorn si sporavaiala continua nu isi au locul acolo unde ruleaza acest film. Ca o panza fina, Byzantium te invaluie si te arunca aidoma Interviului din 1994 intr-o lume unde folclorul si imaginatia isi dau mana iar spectatorul devine prizonierul simturilor. Pe acordurile lui Shostakovich sau Debussy, intram in lumea lui Eleonor si cu greu ne vine sa ne intoarcem la vietile noastre. Un come-back reusit din partea lui Neil Jordan, doua roluri executate cu brio de Ronan si Arterton.

Ce spune critica?

Byzantium a fost primit cu entuziasm dar si critici. Pe IMDb gasim nota: 6.9/10. Rotten Tomatoes afiseaza o prospetime de 56% si o medie de 6.1/10 (41 de cronici pozitive si 32 negative). Metacritic indica un metascor de 66/100.

Kim Newman, Empire:

A mixture of tough and wistful and reflective and brutal, this is the ideal vampire movie for Twi-hards who’ve had their hearts broken for the first time and want to move on to a less cosy vision of eternal romance with a side order of addiction.

Neil Smith, Total Film:

Jordan’s apparent resolve to make an anti-Twilight unfortunately results in a movie that, if not for a fistful of moments of shock, style and excess, would be as drained of colour and tension as Ronan’s victims are of hemoglobin.

Eric Kohn, indieWire:

By the standards of Jordan’s earlier films, “Byzantium” is unquestionably a minor achievement, but its technical specs help flesh out a thick environment that elevates the proceedings to a lyrical plane.