Two Girls and a Guy (1997) – Doua fete, un tip si multe…conversatii

Nota: 7.5/10

DVD/BluRay: Amazon.co.uk

Blake Allen: I may have been hiding parts of my life from both of you to avoid causing pain. But I didn’t say anything to either one of you that I didn’t whole-heartedly mean.

Carla: If you believe what you just said it’s worse than if you don’t.

Facand un pariu cu mina insami am cernut prin filmografia lui RDJ titlurile vazute si cele de care nu stiam mare lucru. 

Asa am dat peste ”Two girls and a guy”. Foarte bine mi-am zis, sa vedem ce-i cu acest film. Personal consider ca RDJ este un actor prea usor etichet drept ‘comercial’ si uneori uitam sa privim in urma sa vedem in ce pelicule a mai aparut, ce si cum a jucat. Chaplin a fost filmul unde a pierdut Oscarul in fata lui Al Pacino, un Pacino ce merita un Oscar de pe vremea Godfather dar cum aceste premii se acorda uneori pe principiul ”nu am dat premiul atunci cand trebuia, hai sa-l dam acum ca nu stim naibii daca mai avem norocul”, RDJ pierde dar continua sa faca filme bune, unele ce ne-au trecut sub radar si merita revazute si reevaluate. Rolul lui Blake, rolul lui Julian din Less than Zero, Merivel din Restoration, go wild, go insane, be curious si periati si voi filmografiile actorilor si veti gasi filme interesante mergand pe idea ‘nu stiam ca a jucat in filmul asta’. O sa va placa Revenind la ”Two girls and a guy”, filmul lui Toback este un film-dialog, Blake are doua iubite iar cele doua nu stiu una de cealalta, nu, Blake nu-i mormom iar distractia incepe cand cele doua descopera ca impart acelasi barbat. Heather Graham si Natasha Gregson Wagner ( fiica lui Robert Wagner si Natalie Wood in caz ca nu stiati) au roluri grele si se achita cu brio, Graham crescand in ochii mei tinand cont si de Boogie Nights in timp ce Wagner arata ca e actrita nu doar fata parintilor –  fata draga, talent ai cu carul, use it. Nu s-ar putea face un sequel zic si eu cu nitel umor la ceas de seara, doar doar sa vada si altii ca Natasha, Wagner nu Romanoff, este o actrita foarte buna ?!

Ce avem noi aici?

Blake Allan, un actor arogant si cu ceva probleme la mansarda si nu ma refer la mandretea de apartament in care locuieste, merge in viata dupa vorba din popor ‘intre doua nu te ploua’.  Carla si Lou sunt cele doua donsoare ce intr-o frumoasa dimineata se intalnesc pe pragul casei lui Blake si din vorba in vorba descopera ca impart acelasi barbat. Prima mea idee in context a fost: dragelor, lasati prejudecatile la o parte si imparititi-l incontinuare sau decat sa ne certam mai bine un threesome vesel sa incropim. Dar cum mintea mea se lasa purtata de ganduri ghiduse la ore inaintate iar monogamia si fidelitate au si ele logica si farmecul lor, mai in gluma mai in serios cele doua fete decid sa-si uneasca puterile, intra in apartament si il asteapta pe Blake ca sa-i spuna fiecare cate ceva despre toate discursurile rostite de mesiu, despre cat de mult le iubeste si cum sunt fiecare in parte marea lui iubire. De unde deducem din start ca Blake nu-i un dobitoc, e destept de bubuie , e actor bun daca le-a jucat pe degete pe cele doua iar momentele cand cei trei se reunesc si-si impart cuvinte, verdicte, puncte de vedere si propuneri de coabitare plus un moment de repaos – de unde populatia feminina va cere ca RDJ in fiecare film sa aibe cel putin 2 scene la bustul gol si cel putin o scena de romance incluzand un tacam variabil in functie de proiect si ratingul dat peliculei – tin spectatorii in priza, mizand pe un dialog destept, actori caristmatici pe ecran si o poveste buna.

Two girls and a guy este o mandrete de film piesa de teatru, trei personaje, dialog si improvizatie. Despre ce este vorba in dialog? Unele voci critice au decretat ca despre mai nimic, altii au prins substratul. Cele trei personaje se dezbraca pe rand de minciunile spuse si de aura de nevinovatie in care stateau comfortabil. ”I’m an actor and actors lie.” Spune Downey privind in ochi audienta. Case and point. Daca Carla (Graham) joaca rolul de femeie complexa si complexata, autodidacta dar cu aer de Harvard College si o face credibil, clipa in care am deschis ochii larg a fost cand Lou (Wagner) se avanta intr-un discurs undeva intre Robin Williams si Steva Martin si o face convingator fara a cadea in ridicol. Simbolistic, melodia ce ne susura in urechi – unde vedem si auzim cum RDJ canta foarte bine – ”You don’t know me”. Cei trei ascund secrete, mint si sar ca arsi in fata minciunilor dar atunci cand sunt pusi in fata unui compromis unde isi pot reorganiza intreaga aventura, bat in retragere.

Acting wise, Robert Downey Jr. face un rol cu legeritate – omul are marele talent de a intra in rol si nu parea chinuit cand este in character – Heather Graham arata ca poate oferi nuante personajelor sale iar in spatele unui chip angelic se ascunde o femeie ce stie bine ce vrea de la viata – nu i-ar strica un rol negativ pe viitor si un film bun in care sa incerce un alt registru, nu doar imaginea chinuita din Boogie Nights -, Natasha Gregson Wagner este Lou, este comica, efervescenta, dintr-o bucata si are talent. Timpul nu-i pierdut si poate o s-o vedem pe Wagner jucand intr-un film si cu un rol consitent.

Ce spune critica?

N-ai succes la bani dar ai succes in dragoste. Cam asa si cu critica la adresa filmului lui James Toback. Pe IMDb are un scor de  5.5/10 – exagerat de putin comparativ cu alte filme. Pe Rotten Tomatoes: 5.6/10 cu prospetime de 53%. Underrated? Yup. Pe Metacritic: 66/100.

Roger Ebert isi incheia cronica scriind:

They’re playing at being in love, but essentially all three are soloists, looking out for themselves, and the women can sustain outrage only so long before they begin to seek additional amusements and possibilities. As for the man, well, he always told them his favorite song was “You Don’t Know Me.”

Two girls and a guy merita vazut pentru a te convinge de talentul si varietatea de roluri din carierele celor trei – unde Wagner facea si altceva nu doar roluri episodice prin seriale si filme de serie – B cu vampiri. Povestea este buna, nu dureaza mult dar te tine prins ca sa vezi ce fac in final cei trei. ”You Don’t Know Me”, se aplica celor trei de minune ca theme song.