Lovelace (2013) – “The truth goes deeper than you think”

actori: Amanda Seyfried, James Franco, Peter Sarsgaard, Chris Noth, Hank Azaria, Sharon Stone.
regizori: Rob Epstein, Jeffrey Friedman
Edge and Back: 6/10

“I was raised to obey my husband, to please him for better or for worse… so that’s what I did” (Linda)

Linda Lovelace a aparut in filmul porno “Deep Throat” si nimeni n-avea habar de suferinta starletei. Rob Epstein si Jeffrey Friedman ne prezinta fara perdea viata halucinanta a unei fete naive, sedusa si corupta care incearca sa-si refaca viata. Cartea “Ordeal” scrisa de Lovelace, intre timp devenita doamna Linda Marchiano, ne pune in fata crudului adevar, asa cum este el descris de victima. N-aveam eu sperante sa vad un “Boogie Nights” feminin dar cu atatea vedete cooptate in proiect doream sa vad o desfasurare de forte cat de cat acceptabila. Din pacate nu-i nici macar un omagiu adus filmului lui Paul Thomas Anderson.
Ce avem noi aici?

O Sharon Stone imbatranita pe post de mama nesuferita si o dragalasa Amanda Seyfried care incearca sa se emancipeze si da din lac in put. In viata Lindei rasara Chcuk Traynor (Peter Sarsgaard), un barbat lunecos care are grija sa-i faca viata un infern. Si stam si vedem cum dragostea se transforma intr-un calvar. Pe undeva e loc si de putina invatatura de minte. Poate regizorii n-au avut prea mult talent si talmes-balmesul de pe ecran creeaza suficiente momente de ‘WTF’ incat sa te faca sa revezi “Red Riding Hood”cu Seyfried, dar aviz tinerelor ce vor sa devina vedete peste noapte. Nu tot ce zboara se mananca si pretul platit pentru cateva blituri si o coperta glossy e mult prea mare.

Pe tot parcursul filmului nu vedem macar o scena in care Lovelace sa afirme cu gurita ei ca are si ea partea ei de responsabilitate. Sufera, plange, suspina dar merge mai departe. Parintii sunt de vina, Chuck e de vina, Mr. Big – Doamne ce mi-a fost dat sa vad, macar “The Good Wife” mai spala pacatele lui Chris Noth – dar nu Linda. Taman cand apucam sa vedem ceva, sarim peste cativa ani si din tot biopic-ul ramanem cu punctul de vedere al doamnei Machiano – ea nu are nicio vina.

Avem hiturile anilor ’70 cat cuprinde dar parca intreaga echipa avea o foaie in fata si marca cam tot ce reusea sa puna in film de amorul artei si pe principiul ‘sa fie acolo’. James Franco in rolul lui Hugh Hefner starneste hohote de ras, Seyfried este la primul rol adult si se staduieste atat cat ii permite scenariul dar Sarsgaard iese in evidenta prin simplul motiv ca joaca al naibii de bine un monstru cu tot cu o mustata penibila si un afro de cosmar. Aduce cam mult cu Laurence Fishburne/Ike.

Ce am invatat noi din “Lovelace”? Prostia si naivitatea distrug vietile tinerelor ce se viseaza vedete. Aviz amatoarelor.