Skyfall (2012): Bloody Bond, Bloody M, bloody brilliant

Nota: 8.5/10

“Brave new world.” ( James Bond)

Dupa un Casino Royale bun si un Quantum of Solace ce m-a lasat rece, Skyfall cu Daniel Craig pe post de Bond (si pentru inca doua urmatoare filme Bond) este un Bond bun. Atipic daca ne bazam pe formula Bond, Bond Girl, The Villain si operatiunea de tip Let’s save the Day. 

Nu-i un Bond foarte dark dar e suficient cat se tina conectat la ce se petrece pe ecran si cu toate ca introducerea in poveste dureaza cam mult avem de toate in Skyfall. Mai putin la capitolul Bond Girl. Ei dragii mei, aici se pare ca-i tot farmecul Skyfall-ului. Bond Girl este M (Dame Judi Dench).  Se poate vorbi si de relansarea francizei Bond odata cu acest nou film aniversar. Pe scurt avem de fata un produs servit foarte bine din punct de vedere comercial, cu o poveste buna si jucat ok. Nu o sa-i fac critica lui Daniel Craig pe baza disputei care Bond este mai Bond, el a fost ales, cu el se defileaza iar Craig de bine de rau a jucat mai bine decat a facut-o in primele 2 Bond-uri din cariera sa.

Ce avem noi aici?

Avem un intro bun cu Adele cantand “Skyfall” amintind usor de Shirley Bassey. Secventa intro+theme song e orchestrata in ton cu povestea si versurile melodiei:

Ce face Bond in acest film? Urmarest un mercenar ce a furat un hard continand lista agentilor aflati sub acoperire in varii organizatii teroriste. Toate bune si frumoase, au loc urmariri de-a lungul si de-a latul Istanbulului – a fost la moda Istanbulul anul acesta prin filme – iar Bond are ghinionul sa fie impuscat si considerat mort de catre MI6. Vremuri tulburi pentru MI6. S-a schimbat vechea garda iar deciziile luate de M incep sa fie privite cu suspiciune de superiorii sai. Poate e timpul sa se retraga, poate e timpul pentru o schimbare radicala in ceea ce priveste utilizarea unor agenti cum este Bond. Pe principiul Bond nu moare doar ia o vacanta, agentul nostru revine acasa doar ca sa confirme faptul ca nu mai este in forma. Rani multe, alcool cat cuprinde si sarcasm din belsug. S-a mers in acest film pe ideea trecutului ce nu uita si nu iarta si mai ales rasare cand te astepti mai putin. Skyfall e undeva intre tribut la stilul Bond ce a consacrat franciza si un salut noii generatii.

Raoul Silva (Javier Bardem blond ) este un villain bun. In filme si nu numai este sanatos sa se mearga pe principiul sa fie personaj negativ suficient de bun daca nu, mult mai bun decat personajul pozitiv ca sa aibe si eroul oportunitatea sa straluceasca pe ecran.  Bardem se achita cu brio la capitolul personaj negativ Bond ce iti va ramane in memorie, daca nu prin podoaba capilara platinata atunci clar pentru secventa ‘Who says is my first time?’. Ar fi de luat in calcul si omagiul adus lui Hannibal Lecter din Tacerea Meilor pentru confruntarea Silva – M. Din pacate pentru Silva/Bardem interpretarea merge din cheie suav/dangerous spre ‘bitch I’m crazy’, pacat pentru ca se contura un personaj bun, not just another freak with serious mommy issues. Cine e mommy? M/Dench. Dench este magistrala in Skyfall, are in sfarsit partitura suficienta cat sa arate ce-i poate pielea si dintr-o data atentia si interesul acordat de obicei superbelor fete Bond se muta pe magistrala M. Structura povestii a fost conceputa in asa fel incat personajul negativ cat si Bond sa graviteze in jurul Emmei – in caz ca nu stiati acesta este numele lui M – iar Emma este Bloody brilliant. M este cea care l-a creat pe Silva, M este cea care a dat OK-ul in momentul cand agent Eve incearca sa traga in Patrice si il nimereste pe Bond. Asta este meseria. Subtilitatile ce se vad in interpretarea lui Judi Dench denota faptul ca personajul sau, M, a avut o poveste bine construita iar momentele ce fac trimitere la trecutul lui Bond dinainte de MI6 sunt prezentate cat sa-ti straneasca curiozitatea dar fara a da prea multe informatii. Poate in urmatoarele filme Bond.

Este o lume noua, o lume unde agentii imbatranesc iar Mallory ce pare a fi nemesis-ul lui M, pune bine intrebarea daca nu cumva era mai bine sa ramana mort Bond daca tot a avut ‘bafta’ acelui glont colegial. Viitorul incert, lumea este intr-o continua schimbare, o lume ce a evoluat dar agentii MI6 inca actioneaza din umbra si isi fac bine treaba.

Though much is taken, much abides; and though
We are not now that strength which in old days
Moved earth and heaven, that which we are, we are…
One equal temper of heroic hearts,
Made weak by time and fate, but strong in will
To strive, to seek, to find, and not to yield.

Cu acest fragment din Tennyson, M face rezumatul trecutului, prezentului si viitorului. E o lume a dracului…de noua. O lume periculoasa, o lume in care trebuie sa supravietuiesti. Si cu toate ca Judi Dench reuseste sa ia fata distributiei, ajungi sa te intrebi daca nu cumva trebuia utilizata mai mult pe parcursul celor 6 filme Bond la care a luat parte.

Skyfall a castigat mult de pe urma personajelor secundare, cum ar fi Ben Whishaw in rolul lui Q. High tech, usor hipster nerdy, Whishaw este un actor britanic pe val in clipa de fata gratie rolurilor din The Hollow Crown – Richard II si Cloud Atlas dar nu-i de uitat interpretarea din Perfume: The Story of a Murderer. Schimbul de replici Q/Bond este savuros iar noua garda Q se anunta interesanta. Fiennes pe post de Mallory si succesor al lui M isi face meseria fara prea mult efort, e genul de rol ce-i vine ca o manusa lui Fiennes. The Bond Girls – daca e sa le luam asa – Berenice Marloche si Naomi Harris – dau cat pot dar nu dau suficient de mult iar daca cu Severine nu avem sanse sa ne mai intalnim cu Miss Moneypenny ne vom revedea in urmatoarele filme.

Momentele de tribut, de la personaje, la replici, la gadgeturi si masini – sa nu spuneti ca nu v-a parut rau la final de acel Aston Martin de colectie – abunda dar nu supara. Este un Bond ce da tonul urmatoarelor filme, ca doar cartonul James Bond will return ne-a confirmat ceea ce stiam din start ca vom avea noi aventuri cu Bond&co.

Minusurile vin din inconsitenta unor personaje cum ar fi Moneypenny si Severine ce apar si dispar pe ecran fara a lasa ceva ce sa ne faca sa le ducem dorul, povestea este poate prea lunga, desi buna, secventa Istanbul putea fi scurtata, cum se puteau scurta sau utiliza pentru altceva scenele Bond/Severine.  Cu toate acestea Bond-ul aniversar cunoscut si sub titlul de Skyfall ramane ca o reusita in cadrul francizei.

Ce zice critica?

Pe langa succesul la box office, Skyfall are succes si la critica. Pe IMDb are un scor de 8.1/10, pe Metascore 81/100 cu un total de 36 de cronici pozitive si 7 mixte. Pe RottenTomatoes avem a certified freshness de 92% si un punctaj de 8.2/10.

We need 007, even after half a century of his ups and downs in various incarnations, to remind us how deeply pleasurable an action thriller can be. The latest addition to the Bond canon goes beyond thrilling into chilling and enthralling, plus a kind of stirring that has nothing to do with martinis.

Wall Street Journal – Joe Morgenstern

James Bond will Return. Pana atunci ne delectam cu Skyfall si de ce nu, poate revedem si filmele Bond pana la Skyfall.