Jack the Giant Slayer (2013) – Povesti nemuritoare 3D

Nota: 7/10

Here comes the thunder.(General Fallon)

E la moda reinterpretarea povestilor nemuritoare ale copilariei. Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Hansel si Gretel au parte de un tratement de intinerire pe marele ecran.

Ideea din spatele acestor filme este sa nu le iei in serios, sa mergi, sa le vezi, sa te distrezi si sa iesi zambind din sala de cinema. Pentru pretentiosi avem alte oferte. Jack the Giant Slayer, ambalat in straie fantasy ar putea sa se reinventeze ajutat de un potential sequel, un scenariu ofertant si efecte speciale pe masura. Pe ecrane avem acum un film placut, cu o morala draguta: trebuie sa ai incredere in fortele proprii si sa lupti pentru ceea ce vrei.

Ce avem noi aici?

Jack (Nicholas Hoult, tocmai ce l-am vazut saptamana trecuta in Warm Bodies) este un fermier visator. Intr-o lume potrivnica, dragul de el crede in basme si vrea o viata mai buna, lucru greu de realizat in Cloister, un regat condus pe principiile HR-iste medievale ce impiedica promovarea si relatiile dintre membrii claselor soaciale nobile cu muritorii de rand. Isabella ( Eleanor Tomlinson) este o printesa rebela ce vrea mai mult de la viata, nemultumita de viitorul statut de nevasta trofeu pentru Roderrick (Stanley Tucci). Intre timp apare si un neam de uriasi ce au cateva socoteli de incheiat cu familia regala, responsabili pentru exilul lor.

Un alt trend ce deranjeaza este tentativa de a ‘picta’ orice decor medival sau fantasy in stilul Game of Thrones. Acest serial a devenit etalon dar totusi e bine sa pastram si o nota de originalitate in fiecare proiect, Jack the Giant Slayer a stat departe de clanul Stark si mama dragonilor dar costumele muritorilor sunt fade iar machiajul uriasilor este dizgratios. Nu ma asteptam la uriasi in stilul Xena Warrior Princess sau Hercules: Legendary Journeys dar armata generalului Fallon nu a avut parte de un tratament reusit cu efecte CGI.

Ideile povestii sunt redate frumos. Scena finala, datatoare de sperante pentru un sequel ( daca Hansel si Gretel au parte de un sequel se poate si pentru Jack unul) pe jumatate promovarea Marii Britanii pe jumatate drumul povestilor odata cu trecerea timpului a fost placuta. E bine sa lupti pentru ceea ce crezi si pentru ceea ce vrei in viata, sa nu te multumesti cu jumatati de masura, atat Isabella cat si Jack arata cat pot ei mai bine ca nu doar dragostea invinge orice obstacol dar si incapatanarea.

Nicholas Hoult este un actor pe val, s-a bucurat de un rol cu priza la public in Warm Bodies, are acum un blockbuster dar nu are experienta necesara pentru a duce o poveste de unul singur. Stanley Tucci a avut zile bune, Roderrick este un personaj fara substanta iar potentialul de villain uns cu toate alifiile este inexistent. Ian McShane nu apuca sa arate tot ce poate dar cat apare pe ecran dorul de Deadwood revine, Ewan McGregor s-a simtit bine, se vede dupa cum a jucat rolul lui Elmont, Bill Nighy poate cauta un nou Davy Jones si a dorit sa apare intr-un alt rol in care personajul sa fie redat cu ajutorul efectelor speciale. Din pacate generalul Fallon nu convinge.

Jack the Giant Slayer este un film placut, usurel, bun de vazut alaturi de cei dragi. Te vei amuza repede atata timp cat nu pornesti la drum cu pretentii ridicate. Vom vedea daca incasarile vor facilita negocierile pentru un sequel pentru ca la final  gasim potential pentru o poveste mult mai bine inchegata.

Ce spun criticii?

Se putea si mai bine. Pe IMDb regasim o nota de 6.6/10 . Pe Rotten Tomatoes, o prospetime de 52% si o media de 5.7/10 din partea criticilor de film. Pe Metacritic, Jack the Giant Slayer are un scor de 51/100 pe baza a  37 de cronici de film.

David Hughes (Empire):

Far from the giant mess you’d expect from the delayed release, late title change and a production history as muddled as the source material, Singer’s tall tale is snatched from disaster by an all-hell-breaks-loose third act.

Michael O’Sullivan (Washington Post):

Too scary for very young children, yet too silly for most older fans of director Bryan Singer’s earlier forays into the Superman and X-Men franchises, “Jack” seems designed to appeal to a very narrow, and possibly illusory, demographic: the mature moppet.