Anna Karenina(2012) – Pacatosi, sfinti si ipocriti in transpunerea vietii pe scena

Nota: 7.5/10

Anna Karenina: If you have any thought for me you will give me back my peace!
Count Vronsky: There can be no peace for us, only misery, and the greatest happiness.

Joe Wright vine cu o abordare curajoasa pentru Anna Karenina. Filmul reda povestea ce a avut pana in prezent numeroase ecranizari pe micul si marele ecran sub forma unei piese de teatru ce se deruleaza sub ochii nostrii. Intram in atmosfera datorita decorurilor, muzicii superbe si proaspat nominalizate la un Glob de Aur a lui Dario Marianelli dar jocul actorilor nu este constant. 

Taylor-Johnson si Knightley cu greu se regasesc in rolurile Annei si contelui Vronsky, salvarea vine din partea lui Jude Law perfect in rolul lui Karenin. E greu sa gasesti o actrita ce poate intra in rolul Annei Karenina, Greta Garbo a fost magistrala, Sophie Marceau mult prea fragila. Keira Knightley este eleganta dar ii lipseste focul si pasiunea Annei. Aaron Taylor Johnson in rolul contelui Vronsky merge ca pe sarma stranduindu-se sa ofera imaginea unui crai in fata caruia femeile nu pot rezista. Filmul castiga enorm datorita redarii atmosferei: peisajele urbane si rurale, interioarele opulente, costumele stralucitoare, bijuteriile, muzica, vin sa ajute distributia in efortul de a da viata pe ecran romanului lui Lev Tolstoi.

Ce avem noi aici?

Sa mergi pe o adaptare clasica a romanului ‘Anna Karenina’ sau sa incerci o forma mai putin utilizata? Joe Wright s-a gandit sa structureze povestea sub forma unei piese de teatru ce se desfasoara sub ochii nostrii, unde unii actori intra si ies din cadru, altii raman nemiscati, decorurile se schimba rapid si trecem dintr-o scena in cealalta foarte repede. Pe undeva filmul lui Wright aduce cu un videoclip de 2 ore, un videoclip foarte bine structurat dar nu prea bine jucat. Iar acolo unde actorii nu pot duce partitura la bun sfarsit adaugam mai multe elemente ce introduc spectatorii in atmosfera. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut acest lucru. Pot sa spun ca a fost ce mi-a placut cel mai mult din tot filmul. Din pacate Keira Knightley nu reuseste sa intre in personaj. Knightley debuteaza aidoma unei ‘socialite’ din suburbiile londoneze, eleganta si cultivata, captand audienta dupa care devine o sotie ce cade in inspita pentru a deveni spre final geloasa, isterica. Keira Knightley intelege personajul dar nu reuseste sa-i redea toate nuantele. Anna Karenina este personajul ce vrei sa-l vezi jucat cat mai bine. Un rol periculos de bun, un rol pe care fie il nimeresti fie nu poti sa-l duci pana la capat. Cu toate ca Knightley se straduieste sunt multe momente in film unde se simte ca partitura este cu mult peste puterile ei.

Acolo unde Keira Knightley nu reuseste sa ofere o Karenina sublima vine Jude Law ce face un rol bun. Karenin in versiunea Law are momente in care ajungi sa tii cu el. Sa-si revina sotia la bunele moravuri si sa ramana cu un sot bun care este in stare sa-i ierte toate pacatele. Un sfant. Inteleg raspicat din spusele Annei ca in viata ei conjugala se simte lipsa pasiunii si dragostei dar Jude Law ofera prin privirea stoica si mimica mai multa pasiune decat Taylor-Johnson. Scenele dintre Law-Knightley si Law-Knightley-Taylor-Johnson sunt cateva din momentele reusite, la fel sunt si momentele dintre Law si Emily Watson. Distributia este in mare britanica, multi actori venind cu o experienta bogata pe scena astfel ca adaptarea romanului sub forma unui film imbracat in straiele unei piese de teatru functioneaza de minune pentru actorii distribuiti in roluri secundare precum: Olivia Williams, Matthew Macfadyen, Emily Watson.

Este greu sa gasesti distributia perfecta si este foarte greu sa faci o ecranizare buna. De ce inca o ecranizare la Anna Karenina? Nu au fost destule pana acum? Marile romane sunt preferatele regizorilor, mai toti incercand sa aduca ceva nou atunci cand isi incearca puterile cu un astfel de proiect. A adus ceva nou filmul lui Joe Wright? Stilul ales de acesta pentru a spune povestea Annei. Ai momente cand muzica te ia pe sus, cand simti ca te pierzi invins de viteza succesiunii cadrelor. Efectul scontat era sa te pierzi in atmosfera. Depinde si de stare, depinde si daca vrei sa te pierzi in atmosfera. La finalul filmului tragi linie si pui pe hartie plusuri si minusuri. Keira a primit provocarea de a se ridica la nivelul unei Anna Karenina pasionale iar rezultatul a fost o eroina de mini serie britanica, Aaron Taylor-Johnson blond cu ochi albastrii, imbracat in costum de ofiter este o alegere proasta, nu-ti transmite nicio emotie, nu reusesti sa empatizezi cu personajul in schimb Jude Law, dezbracat de alura de Don Juan sarmant din Alfie devine un Karenin credibil ce ofera mai multa emotie decat Knightley si Taylor-Johnson la un loc.

Ce spune critica?

Critica este impartita intre laude si critici. Anna Karenina fie iti place complet fie te lasa indiferent. Personal ador nuantele de gri si incerc sa descoper calitati si defecte nu doar sa dau cu buzduganul dar sa vedem ce gasim: pe IMDb un scor de 7.1/10 , pe Rotten Tomatoes : o prospetime la tomatometer de 62%, un rating de 6.5/10 din partea criticii si 3.4/5 din partea spectatorilor. Pe Metacritic avem: 63/100, 28 de cronici pozitive, 12 mixte si o cronica negativa la adresa filmului lui Joe Wright.

Michael Phillips de la Chicago Tribune afirma despre Anna Karenina:

At its most frantic the cutting and staging here veers perilously close to Baz Luhrmann “Moulin Rouge!” territory for comfort. … I’d rather have seen Wright’s carefully elaborated production on a stage, instead of in a movie partly on a stage.

Anna Karenina este un film superb vizual, merita vazut si iti va ramane in minte mai mult prin imagine si atmosfera dar mai putin prin interpretarile oferite de Knightley si Taylor-Johnson. Noroc cu Jude Law si muzica lui Dario Marianelli.

Comments