Jack Ryan: Shadow Recruit (2014) – Spionaj si Lermontov

actori: Chris Pine, Kevin Costner, Keira Knightley, Kenneth Branagh, Colm Feore, Mikhail Baryshnikov (uncredited)
regizor: Kenneth Branagh
Edge and Back: 7/10

Viktor Cherevin: You Americans like to think of yourselves as direct. Perhaps you are just rude.
Jack Ryan: Perhaps you’re just touchy.

“Jack Ryan: Shadow Recruit” este un reboot al francizei inspirate de personajul creat de regretatul Tom Clancy. Filmul regizat de Branagh nu are la baza un volum anume si incearca sa o ofere an origin story si un suflu nou James Bond-ului american. Chris Pinie paseste timid pe urmele lui Harrison Ford, Alec Baldwin si Ben Affleck si incearca cat de cat sa fie credibil. Prima impresie despre “Shadow Recruit” este ca se incapataneaza sa reactualizeze povestile cu spioni din anii ’90. Nu va inselati. Avem si elemente de actualitate – criza economica, Afganistan, 9/11 si corporate espionaje – plus un personaj negativ interesant. Nu este nici pe departe la nivelul filmului “The Hunt for Red October” dar cu bune si rele creeaza o premiza actuala. In fond si la urma urmei ne uitam cu placere la un film cu spioni – avizi celor tineri care n-au prins epoca de aur cand Ford era Jack Ryan.

Ce avem noi aici?

Jack Ryan (Chris Pine) decide sa se inroleze in armata SUA dupa ce vede la televizor imaginile cu prabusirea Turnurilor Gemene – pentru multi care vor casca si vor lovi cu fraza “cliseelor”, acest moment este cat de cat plauzibil in reinventarea personajului, ii trebuia momentul X care sa-l conduca spre intalnirea cu destinul sau mai bine zis cu Kevin Costner. Da, Costner a imbatranit dar cu totii suntem sortiti sa ajugem la momentul cand ne vom vedea chipul brazdat de riduri iar expresia “ce barbat (femeie dupa caz) eram odata” sa fie rostita macar o data. William Harper asa cum il joaca Costner este credibil si nu incearca sa fie mai mult decat un recrutor/viitor mentor pentru Ryan.

“Shadow Recruit” o aduce in scena pe Cathy Muller, Keira Knightly folosind din plin aerul de casual/sofisticat in prezenta lui Pine, the all american boy. Nu au cei doi foarte multa chimie pe ecran dar atunci cand vor sa dea impresia ca sunt un cuplu cu probleme le iese foarte bine. Mult mai bune sunt scenele alaturi de Branagh dar cu tot talentul ei, celebrele grimase a la Keira ar trebui sa dispara treptat – nu le vad rostul si enough is enough.

Daca va era dor sa-l revedeti pe Colm Feore (Thor, The Borgias), this is the movie for you. O prezenta scurta dar placuta si este bine sa vezi cum Branagh ii recruteaza in filmele sale pe colaboratorii sai de-o viata – I’m looking at you Patrick Doyle aka musical score maestro.
Sunt curioasa sa vad cati dintre voi il veti recunoaste pe Mikhail Baryshnikov in film. Rolul de sef peste Viktor Cherevin (Branagh) este executat cu precizie, un personaj negativ you love to hate in dulcele stil al filmelor cu spion. Adaug faptul ca-l revad dupa o lunga perioada de timp de la “Sex and the city” si pe tot parcursul filmului vorbeste limba rusa – imi revine in minte filmul “White Nights” si refuzul personajului sau de a vorbi limba lui Lermontov cel de care isi aduce aminte Miss Knightley intr-o scena.

And now, without too much ado…Kenneth Branagh. Actor, regizor, the main villain in “Shadow Recruit”. Branagh straluceste in acest rol cu toate ca nu este un villain complet – motivatia sa nu este foarte convingatoare dar atunci cand deschide gura si il pune la colt pe Ryan utilizand cateva intorsaturi de fraze, bravo Sir! Cherevin vrea sa ofere o apocalipsa economica lumii prin care Rusia sa iasa invingatoare once and for all. Nu vrea prea mult dar conteaza al naibii de mult felul in care te convinge ca planul sau este just.

“Jack Ryan:Shadow Recruit” este un moment de respiro intr-un sezon al filmelor cu pretentii pentru Oscaruri. Nu te minte frumos dar incearca sa te seduca cu amintirea filmelor de odinioara si parca as vrea sa revad – pentru nu stiu cata oara – The Hunt for Red October.

“Give to that grave a good regard
Let all be legally there settled
Raise on the grave a cross of maple,
And place a stone, wild and hard.
When thunderstorms will shake the forest,
The traveler will see my cross;
Maybe, the stone and the moss
Will give to him a rest at most. “
– Lermontov ( Recviem) – m-a dus cu gandul la o scena din film. Va las pe voi sa ghiciti care.