[Musing over movies 2 in1] East is East (1999) & West is West (2011)

East is East a rasarit pe micile ecrane acum aproximativ 10 ani (pe HBO) – give or take in functie de noptile mele albe petrecute in fata televizorului – si mai nou am avut placerea sa revad aceasta comedie pe Cinemax. Long story short, filmul are la baza piesa de teatru scrisa de Ayub Khan-Din si jucata la Royal Court Theatre in 1997.

Distributia eclectica ii numara pe Om Puri, Linda Bassett, Jimi Mistry si Archie Panjabi iar regia ii apartine lui Damien O’Donnell. Avem o familie pakistanezo-engleza din Salford, Lancashire, pe la inceputul anilor ’70. Context socialo-politic cat se poate de actual – mai ales cand observi ‘dragostea’ fata de emigranti afisata de unii britanici ( sa nu generalizam toata natia din cauza unor ‘micuti’ cu idei fixe) – si un scenariu suculent. Avem comedie, avem drama, avem personaje bine creionate si un film care ofera material pentru discutii – sau essays, subsemnata si-a amintit saptamana trecuta de frumoasele eseuri de pe vremea liceului la franceza & engleza cu idei venite de pe urma unui film sau a unei carti.

Esti britanic si imbratisezi pana la capat obiceiurile tarii adoptive sau iti pastrezi identitatea. Cu asta se lupta George Khan (Om Puri), un pakistenez cu doua neveste – una ‘acasa’ si cealalta in Anglia. Copiii se emancipeaza, neamurile si comunitatea i se suie in cap si bietul om se pierde cu firea de mult prea multe ori – 7 odrasle, 2 neveste si un magazin Fish’n’chips.

East is East te incanta si te face sa-ti pui intrebari, lucru rar intalnit in multe din filmele realizate in ultimii ani, chiar si cele cu pretentii la premii.

West is West ne ofera un nou capitol din saga familiei Khan, la cinci ani dupa evenimentele din “East is East”. Mezinul familiei, Sajid este agresat la liceu pentru ca este pakistanez si refuza sa imbratiseze cultura si valorile neamului sau. George se decide sa-i ofere o experienta unica si il duce sa-si cunoasca neamurile din Pakistan. Daca in primul film aflam de prima nevasta, acum o cunoastem cu tot cu odraslele ei. Maneer, unul din baietii lui George &Ella, s-a mutat cu familia pakistaneza si isi cauta o nevasta – daca aduce cu Nana Mouskouri cu atat mai bine – dar comunitatea il respinge, temandu-se de o noua nevasta uitata in Pakistan si o englezoaica pe post the wife no.2.

Si de aceasta data socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ dar frumusetea acestui episod il reprezinta expunerea punctului de vedere al celor pomeniti in primul film.

Daca este sa ma intrebati pe mine daca merita sa va pierdeti dupa-amiaza cu aceste doua filme – despre al treilea se aude ca se va realiza cat de curand – va spun ca primul film este mult mai bine inchegat decat al doilea iar povestea si actorii au farmec si te tin in priza pana la final.