Coriolanus (2011) – …si atunci l-am condamnat la moarte

actori: Ralph Fiennes, Gerard Butler, Vanessa Redgrave, Brian Cox, Jessica Chastain, Paul Jesson
regizor: Ralph Fiennes
Edge and Back : 7.5/10

“There is a world elsewhere.” (Caius Martius Coriolanus)

Am facut marea greseala sa citesc inainte de a savura pelicula anul trecut, cronicile unor critici de film din Romania si am amanat momentul cand vroiam sa vad “Coriolanus” – big mistake my dears. Adaptarile moderne dupa piesele lui Shakespeare le vad fie ca pe niste experimente reusite, fie ca pe niste rateuri. Slava Domnului, macar vedem si asa ceva pe ecrane si daca e sa ma intrebati pe mine, the more the merrier. De ce ? Pentru ca traim intr-o perioada nefasta cand aud din ce in ce mai des fraza: ” nu spuneti ceva spoiler despre piesa asta”. Ultima oara cand am verificat, Shakespeare se studia prin liceu – nu stiu daca se mai tin ore de literatura universala dar eu n-am avut nevoie de un imbold sa pun mana pe fel de fel de carti atunci. In plus, este un film ce reflecta al dracului de tare timpurile moderne. Poporul versus politicieni. Cine trebuie sa tina haturile puterii ? Vocea cui trebuie ascultata in timpul unei crize ? Pe cine sacrificam pe altarul libertatii ? Pentru ca este al naibii de usor sa urlam tradare si sa vedem tradatorii la tot pasul. Pentru ca toti se cred indreptatiti sa imparta dreptatea si toti se cred politicieni. Si poate pentru ca vocea poporului este manipulata de factiuni si interese. Suna familiar, nu-i asa?

Ce avem noi aici ?

Fereasca Sfantul sa dam spoilers din Shakespeare! N-ati citit piesele pana acum? Nicio problema. Avem noroc ca se gasesc spirite nobile sa ecranizeze din cand in cand cate una.
Intr-o versiune moderna a Romei – cu un aer ce bate apropouri la razboaiele din Balcani ,daca e sa ma intrebati pe mine – un general incearca sa impace capra si varza si esueaza. Martius Caius (Fiennes) nu are vorba mieroasa iar poporul este cam greu de strunit cand crapa de foame. Noroc ca se gasesc politicieni destoinici care stiu sa-i manipuleze dupa bunul plac. Ce mi-e Roma, ce mi-e secolul XXI. Martius, saracul, isi vede de razboiul impotriva lui Tullus Aufidius (Butler). Romanii se confrunta cu foametea. Senatul cauta solutii si intarata taberele.

La mijloc gasim o mama care sacrifica totul pe altarul puterii. Volumnia (Vanessa Redgrave – geniala), o figura ce aduce aminte de Olimpia, mama lui Macedon. O femeie ce cunoaste culisele puterii si incearca sa-si impuna fiul in functia de consul. Pacat ca fiul nu are fler pentru asa ceva. In jocul ei ii gasim pe Menenius (Brian Cox), un senator cu vorbe alese si influenta considerabila pe langa Coriolanus si Virgilia (Jessica Chastain), docila si iubitoare, nevasta trofeu prin excelenta ce suspina in timp ce brodeaza si sta in umbra soacrei autoritare.

“Coriolanus” te imbie prin atmosfera si jocul impecabil al actorilor – cand voi vedea actori britanici dandu-si cu stangul in dreptul la capitoul Shakespeare, voi decreta ca sfarsitul lumii este aproape – dar mai ales prin asemanarile cu scena politica si sociala actuala. Avem un general – Coriolanus – incapabil sa relationeze cu poporul. Pentru el nu exista cale de mijloc iar stilul direct si neprotocolar ii aduce surghiunul. Pe de alta parte avem senatorii romani. Brutus si Sicinius pregatiti sa-l dea jos pe bravul general pregatit sa ia in primire functia de consul. Marire, decadere si drama in dulcele stil Shakespeare, doar ca totul se aseamana cu ce vedem zi de zi. John Logan, scenarist scolit cu “Gladiatorul” se distreaza aducand lumea antica in timpurile moderne.

Urmarind “Coriolanus” din nou, dupa productia de la Donmar, m-a facut sa apreciez jocul lui Butler in rolul lui Aufidius si maretia Vanessei Redgrave care merita aplauze pentru felul in care reuseste sa intre in rolul Volumniei. Mama iubitoare dar ahtiata dupa putere. Mama care isi sacrifica fiul fara sa clipseasca.

Ralph Fiennes este de piatra – comparat cu sarcasmul si diversitatea prezentate de Tom Hiddleston in productia din acest an, in regia lui Josie Rourke – dar pentru aceasta transpunere pe ecran a piesei mai putin gustate dintre scrierele lui Shakespeare, este o interpretare corecta fara inflorituri. Dur, realist, neclintit in fata poporului si senatorilor ce doresc sa-l controleze.

“Coriolanus” este o piesa moderna care ne pune pe ganduri intr-o lume in care ne lasam foarte usor manipulati de putere si de media.