[Review] Abraham Lincoln: Vampire Hunter

Imi plac ideile nebune. Nebune rau. Cu titlul ”Abraham Lincoln Vanator de Vampiri” – btw read the book by Seth Grahame-Smith – filmul m-a facut sa dau cat colo opiniile altor critici de film cu staif si sa vad si eu traznaia. Prefer un film unde s-a incercat ceva decat un blockbuster facut la comanda pentru reusita la box-office. Sunt romanca. Istoria noastra are parte deja de ceva similar. Thank you Bram Stoker. Pana la presedintele matrasitor de vampiri, noi romanii il avem pe tatal vampirilor, Vlad Tepes. Ba mai mult am avut o tentativa cu “Vlad Nemuritorul”, productie romaneasca, unde s-a incercat o ipoteza de lucru cu un Vlad vampir al naibii de asemanator cu premiza din filmul lui Timur Bekmambetov pentru personajul Henry Sturgess (Dominic Cooper).

Ce avem noi aici?

Boys and girls pot sa spun ca-i un ghiveci sau o saorma de vara cu ketchup picant. Rufus Sewell pe post de vampir megaloman si Marton Csokas (il stiri din Xena, il juca pe Borias) the baddies din tabara vampirilor si Henry Sturgess (Dominic Cooper) acest watcher/trainer in lupta impotriva vampirilor. Multe elemente din carte au fost schimbate in film. Ce ramane? Povestea lui Abe Lincoln. Pustiul ramane orfan de mama dupa ce un vampir se decide pe la apus de soare sa faca o vizita acasa la familia Lincoln. Abe jura sa se razbune si uite asa il gasim pe tanarul Abe initiat in tainele matrasirii de vampiri de catre un…vampir. Surpriza!

Eu nu citisem toata distributia si prima reactie cand l-am vazut pe Henry/Dominic Cooper dat in vileag drept vampir a fost sa zic “Holly shit, daddy Stark is a vampire!” Ce sa-i fac, sufar de sindromul Marvel in faza cronica si n-am sanse de recuperare. Din tot filmul, Cooper si Sewell imi sar in ochi, tanarul Benjamin Walker e static, cu o figura inflexibila si rar reuseste momente de umor; mi s-au parut involuntare atunci cand au fost. In rest actiunea merge pe un repede inainte dar pentru un film ce vrea sa surprinda viata lui Lincoln din copilarie pana in noaptea mortii cam la asta ma asteptam.

Scenele de actiune sunt bune, merita vazute in format 3D pentru feeling-ul de rigoare. O mentionez si pe Mary Todd (Mary Elizabeth Winstead), prima doamna si mama, gestionand echilibrat umorul cu drama. Scena din tren, parca as fi vrut sa vad mai mult; prea usor scapi de un vampir de 5000 de ani dar acum sa fim seriosi, uitati-va la True Blood sau The Vampire Diaries, vampiri ce trec leger de 500 de ani sunt omorati rapid – se pare ca varsta te face delasator cand esti nemuritor dar de la Adam aveam pretentii – tema celor 30 de bani de argint si a lui Iuda a fost  utilizata si de Wes Craven in tentativa sa la celebrul Dracula, da este un raspuns la intrebarea de ce dracu’ vampirii nu suporta argintul – m-am bucurat ca daddy Stark pardon Henry scapa cu viata si se impaca cu Mr. President.

Filmul nu-i rau, putea sa fie foarte bun. M-a tinut in scaun, m-a facut sa injur cand unii actori au fost utilizati foarte putin, Sewell si Csokas fiind de decor la un moment dat. Dar e filmul lui Abraham Lincoln. Eu raman cu Dominic Cooper – un replay la scena cand este transformat in vampir si daca vreti sa vedeti ce poate micutul cercetati “The Devil’s Double” si cu personajul lui Abe Lincoln mai putin cu actorul care l-a jucat.

Cand ai un presedinte cum a fost Lincoln incerci sa exploatezi tot ce se poate, regizorul filmului merge intr-atat incat il compara cu Iisus pentru faptul ca a eliberat oameni/sclavii. Da, aici a fost si un element din plotul filmului despre vampiri, sudistii si sclavia. Not bad. Cu tot patosul, Lincoln in film nu este transformat intr-un erou. De ce zic eu asta? Conform mitologiei filmului pentru a devenii vampir dupa ce esti muscat trebuie sa ai un suflet chinuit, sa ai pacate. De aceea nevasta lui Henry nu devine vampir, de aceea Willy nu poate deveni un vampir, in schimb Henry ii propune lui Lincoln nemurirea, Abe nu are un suflet curat si nu incearca sa ascunda acest lucru, a fost manat de dorinta de razbunare, a ucis, ce-i drept vampiri, a facut compromisuri ca presedinte, cu toate acestea declina sa-l insoteasca pe Henry. In schimb Abe ramana in istorie pentru abolirea sclaviei. Ma rog in carte apare bine mersi viu/nemort in timp ce Martin Luther King tine discursul celebru “I have a dream”. Filmul e film, cartea e carte, istoria e istorie si nu poti sa bucuri pe toata lumea.

”History prefers legends to men. It prefers nobility to brutality, soaring speeches to quiet deeds. History remembers the battle, but forgets the blood. However history remembers me before I was a President, it shall only remember a fraction of the truth…” acestea sunt ultimele cuvinte rostite in film de Abe inscrise in jurnalul inmanat de presedinte lui Henry. Cinematografia a cochetat mult cu stilizarea presedintilor americani in eroi de actiune – vezi Independence Day, Air Force One sau An American President. Abraham Lincoln Vampire Hunter e corect cu sine insusi, e un ‘ce-ar fi daca’ nothing more, nothing less. Ce spuneti atunci despre “Queen Victoria demon hunter”? Nu, nu am innebunit chiar exista cartea aceasta, la fel si “Pride and prejudice and zombies”. Astept si eu un altfel de Vlad The Impaler. Poate jucat de un roman. Cine stie? Dar un Alexandra Ioan Cuza vanator de vrajitoare si demoni? Sau Mihai Viteazul Nemuritor? “Ce-ar fi daca” indeed.