[Review] Dawn of the Planet of the Apes (2014)

distributia: Andy Serkis, Gary Oldman, Jason Clarke, Keri Russell,Judy Greer

regizor: Matt Reeves

“Home. Family. Future.”

Sequel al reboot-ului din 2011 si al optulea film din franciza, “Dawn of the Planet of the Apes” iti da fiori, te uimeste, te incanta, te revolta si te face sa-ti pui o mie si una de intrebari dupa ce-l vezi. Daca exista o bruma de dreptate, la anul pe vremea asta ne amintim ca Andy Serkis a primit un Oscar pentru il merita cu varf si indesat pentru rolul lui Caesar.

In “Dawn” ne aflam la zece ani dupa ce virusul ALZ-113 a facut ravagii pe pamant. Nu stiu cum se face dar se pare ca nu se poate realiza niciun montaj la Hollywood fara sa-i vedem mutra lui Obama, ma rog, dupa propaganda pe fata din The Butler nu ma mai mira nimic dar pot sa traiesc si sa asimilez informatia si fara prezenta presedintelui american pe ecran.

Caesar (Any Serkis) a cladit o fortareata in padurea Muir. Daca in 2011, Caesar se ridica drept lider acum este conducatorul de drept. Numele nu este ales la intamplare asa cum nici atitudinea beligeranta a lui Koba nu este departe de o pereche istorica. Cezar si Brutus. La un moment dat veti simti nevoia sa spuneti “Si tu Koba”. Nu sunteti singurii. Koba uraste oamenii care l-au chinuit, care l-au batut si schingiuit. Daca bati o fiinta zi si noapte aceasta te va ura si e foarte posibil sa gaseasca o metoda sa-ti curme viata. Caesar este un conducator echilibrat. Maimutele nu ucid, maimutele impreuna sunt puternice, familie, casa, viitor. Acestea sunt idealurile lui Caesar. Nu doreste sa se razbune, nu doreste sa lupte dar daca este provocat isi apara ce are mai de pret. Familia. Relatia dintre Caesar si fiul sau este una tensionata. Tanarul pleaca urechea la vorbele lui Koba. Macinat de amintirea chinurilor la care a fost supus, Koba nu poate sa uite si sa ierte. Pentru Koba, Caesar devine maimuta care iubeste prea mult oamenii.

Familia este liantul acestui film care leaga oamenii de maimute. Malcolm (Jason Clarke), Ellie (Keri Rurssell) si Alexander (Kodi Smit-McPhee), oamenii care vor sa coexiste in aceeasi lume cu maimutele si Caesar, Cornelia (Judy Greer) si Blue Eyes (Nick Thurston), maimutele inteligente, maimutele umane, maimutele care inteleg ce inseamna dragostea pentru familie, sacrificiul pentru familie, maimutele care vor un viitor pentru micutii lor. Casa, familie, viitor. In fata acestui viitor nesigur stau oamenii care vor sa le rapeasca casa si sa nimiceasca maimutele. Gary Oldman joaca rolul lui Dreyfus, un astfel de om. Malcolm si Caesar, Dreyfus si Koba. Prieteni si dusmani.

“Apes together strong“. Cateodata dai peste filme care te misca si ai nevoie de cateva ore sa lasi imaginile si cuvintele sa se aseze intr-un colt al mintii. Se intampla ca sarcasmul sa dispara si damn it, tin la acest lucru. “Dawn” este filmul lui Andy Serkis de la inceput pana la sfarsit. Omul asta a reusit sa demonstreze ca CGI si motion capture make beautiful babies iar Serkis este mintea si sufletul acestor copilasi. Geniul lui sta in priviri si in gesturi. In clipele de tandrete dintre Caesar si Cornalia, in dragostea pentru mama copiilor sai si grija fata de viitorul neamului sau.

“Dawn of the Planet of the Apes” este mult mai bun decat “Planet”. Ne aduce aminte despre ce este important in viata, ne invata cate ceva despre morala, prietenie, sacrificiu si greutatile ce vin odata cu puterea. Inteligent si emotionant, “Dawn” trece cu brio granita ce separa blockbusterele de filmele ce se regasesc pe lista celor mai bune pelicule din 2014.

“I think it’s really powerful, and I think important film about identity, about tribalism, about fighting for what you believe is right and being able to empathize. As it always was with these ‘Apes’ films, they are always about something else, the metaphor is very clear, and it’s – this particular time around it’s about these two families fighting for survival, but yet knowing that if you just fight for your own family it’s not necessarily the way to peace and not necessarily the way to survival” – Andy Serkis

Edge and Back: 8.5/10