[Review] In the heart of the sea (2015)

by Dragos Diaconu

Distributia: Chris Hemsworth, Benjamin Walker, Cillian Murphy, Tom Holland, Ben Whishaw, Brendan Gleeson

Regia: Ron Howard

Dupa cum puteti ghici din numele filmului, marea ocupa un loc central in realizarea cinematografice pe care am urmarit-o. Numai ca povestea nu este una care prezinta o realizarea a omului de cucerire a acestui vast spatiu, dar mai mult una in care ni se arata ce patesc cei ce nu-l respecta.

Filmul ne prezinta povestea naufragiului balenierului Essex, care a stat la baza romanului Moby Dick al lui Herman Melville, dar este inspirat dintr-o carte omonima scrisa de catre Nathaniel Philbrick in anul 2000, care se vrea a fi o relatare biografica a evenimentelor care au avut loc in anul 1820. Cautand o latura mai putin epica a filmului m-am documentat despre cursul evenimentelor si al publicatiilor legate de istorioara noastra, am aflat ca munca de documentare a lui Philbrick a fost una relativ serioasa si s-a folosit la randu-i de relatari ale supravietuitorilor, dar, pentru placerea cititorilor, l-a introdus chiar pe Herman Melville in poveste.

In ceea ce priveste povestea in sine, filmul respecta perfect sirul biografiei. Pleaca de la un Melville (Ben Whishaw) in cautare de subiect pentru o viitoare carte care-l gaseste pe ultimul supravietuitor al naufragiului, interpretat de Brendan Gleeson, care initial refuza dar este convins pe urma sa-i povesteasca scriitorului amintirile sale despre tragedie. Intra aici preferatul fetelor care au fost in sala, actorul australian Chris Hemsworth (sau Thor din Avengers, pentru fani), in rolul secundului Owen Chase si Benjamin Walker in rolul capitanului George Pollard.

Nu va voi rapi din placerea vizionarii acestui film si sa va povestesc povestea la a 4-a mana, dar va pot spune ca relatia dintre cele doua personaje principale susmentionate este in centrul atentiei noastre. Capitanul neexperimentat venit dintr-o familie bogata care primeste carma vasului in detrimentul mult mai experimentatului sau secund, cu origini mult mai modeste, nu este desigur decat un stereotip american facut sa atraga simpatia audientei asupra personajului. O relatie potential conflictuala care ne este anuntata la inceput reuseste oarecum sa se estompeze pe parcurs, cand, fiecare pentru motivele lui, trebuie sa renunte la orgoliu in favoarea misiunii comune. Aceasta relatie mi se pare personal foarte slab exploatata si as fi preferat sa se insiste asupra ei pentru a explica una dintre cauzele naufragiului.

Mai putem regasi de-a lungul filmului niste clisee tipice ale vremurilor in care traim, dar care cu siguranta nu si-ar avea locul intr-un film a carui actiune se situeaza in anii 1820 : ecologia era cam ultima preocupare a unor marinari pe vremea aia, iar bravii oameni care plecau cu anii pe mare lasandu-si acasa nevestele cu casa si copii erau un lucru comun si nicidecum o raritate asa cum s-ar putea intelege din anumite indicii. Ca sa nu mai spun ca anumite scene de supravietuire post-naufragiu au fost chiar foarte lejer tratate.

Dar inainte de a fi orice, filmul este unul de actiune, iar aici suntem serviti. Ritmul in care se desfasoara istoria noastra nu are nimic in comun cu ceea ce ne lasa sa ne imaginam Herman Melville in romanul sau, iar asta este un lucru bun. Scenele maritime, incluzand aici si luptele cu balenele, create pe computer sunt intr-adevar reusite si fac sa merite efortul de a lansa acest film in 3D, iar aici spectacolul este garantat.

Asadar, acest film nu este catusi de putin o capodopera, este departe rau de cartea lui Melville, iar daca stam o secunda sa analizam gasim niste greseli de logica chiar si in cartea care a stat de fapt la baza povestii noastre, fara sa mai luam si scenariul in sine la rost. Dar daca, inainte de Star Wars, cautati un film de actiune lejer, bine facut, cu scene spectaculoase si actori cunoscuti, si va mai place si marea, atunci mergeti si vedeti-l pe acesta si nu veti fi dezamagiti.