[Review] The Purge:Anarchy (2014)

distributia: Frank Grillo, Carmen Ejogo, Zach Gilford, Kiele Sanchez, Zoë Soul, Michael K. Williams, Edwin Hodge

regia: James DeMonaco

“We don’t save lives. Tonight we take lives. We can’t have any interference. We can’t have heroes”

Vecinul iti face zile fripte? Seful la servici te trateaza ca pe un gunoi? Nu ai primit un credit de la banca si vrei sa te razbuni pe cel care s-a ocupat de dosarul tau? Nimic mai simplu! O noapte pe an are loc Judecata. The Purge. Anul trecut, James DeMonaco a venit cu o idee intriganta. Ce-ar fi daca ne-am face dreptate timp de 12 ore? Interesant, nu?

“The Purge:Anarchy” a reusit ceea ce filmul de anul trecut nu a putut. Sa fie entertainment pur. 103 de  minute de blood and gore, dementa pura pe strazi si o idee pervertita in mainile celor ce poarta numele de The New Founding Fathers of America.

Ce avem noi aici?

Eva (Carmen Ejogo) este o ospatarita care are bafta sa locuiasca intr-un cartier marginas cu fiica ei, Cali (Zoe Soul). Shane (Zach Gilford) si Liz (Kiele Sanchez) au ‘norocul’ sa nimereasca pe acolo taman in noaptea cand oricine are un dram de minte se baricadeaza in casa si nu pune piciorul pe strazi. The Sergent aka personajul fara nume dar cu o tona de carisma ( Frank Grillo – draga Marvel, te rog eu fa un bine si baga ceva consistent in scenariul pentru Captain America 3 pentru Crossbones, nu de alta dar Grillo merita some screen time) alege sa iasa pe strazi si  sa-si faca dreptate pentru a razbuna moartea fiului sau.

Personajele noastre se intalnesc in toiul noptii din Iad si incearca sa supravietuiasca. Din nou, Purge 2 merge dincolo de jocul anemic din primul film si construieste o intriga cat de cat comestibila pentru acest New World Order instaurat in Statele Unite ale Americii. Daca prin ghetouri fiecare isi face dreptate asa cum poate, bogatasii au luxul de a transforma o ‘sarbatoare’ dedicata purificarii si reinstaurarii dreptatii – asa dementa cum suna mintilor scolite si cu frica lui Dumnezeu – intr-o manipulare croita pentru propriile interese si buzunare. Cei saraci, cei amarati, pleava societatii trebuie sa piara iar cei bogati asista la masacru ca la un dineu de gala. In haine haute-couture, cu arme de ultima generatie, cei alesi se distreaza. Platesti, licitezi, transformi Purificarea intr-o vanatoare perversa pentru noile generatii de Kardashian si Trump. Dreptatea este de partea celor care supravietuiesc desi o miscare de rezistenta si un Mesia rasar la orizont. Acest Mesia este o combinatie ticnita de Samuel L. Jackson si Malcom X pe numele sau Carmelo Johns. Vlogger, incitator la revolta si one bad-ass mother-fucker. Welcome to the Purge!

Balamucul vizual este entertainment pur facut sa tina publicul pe scaun si sa-si repete in san “what the fuck”. Pluton de executie, camioanele mortii, un autobuz in flacari aidoma Girafei in flacari si o fatuca ce aduce cu juna Carrie te intampina si fac din The Purge: Anarchy o resuscitarea binevenita. Asta trebuia sa fie de fapt si de drept primul film. Multe francize slasher/horror au o soarta trista – sa ne uitam la “Saw” de exemplu – dar poate, poate DeMonaco tine cu dintii de acest B horror flick si ne putem distra si la anul cu o noua Judecata.

Frank Grillo face fata cu brio testului by fire and blood de a duce filmul pe umerii sai. Cu privirea otelita si intr-o forma excelenta – multumim DeMonaco pentru scena standard la bustul gol – Grillo nu se osteneste sa scoata din The Sergent un exemplu de redescoperire a valorilor sanatoase. Are o misiune, merge pana la capat si demonstreaza ca poti sa faci un personaj reusit fara sa tragi de orice secventa ca sa-l aduci pe panta sanatoasa. Printre fetele pictate, nebunii plecati la vanatoare si vecinii transformati in asasini, rasar doi tineri din suburbii aterizati in mijlocul balamucului. Oare dragostea invinge? “Care cu furci, care cu topoare” la final sa ne fie purificat sufletul dupa atata judecata.

“The Purge: Anarchy” nu vrea multe de la viata. Iti ofera entertainment si dementa cat cuprinde si la final ajungi sa te intrebi in ce directia merge umanitatea daca am ajuns sa facem filme in care the gimmick este matrasirea in scopul calmarii spiritelor odata pe an. Viitorul este sumbru, distractia este in floare si James DeMonaco a scos la iveala cativa demoni care isi fac de cap prin mintile multora printre noi. Daca va avea vreodata loc purificarea…Smith & Wesson sa fie cu noi atunci.

Edge and Back: 7/10