[Review] St.Vincent (2014)

distributia: Melissa McCarthy, Naomi Watts, Bill Murray, Jaeden Lieberher
regia: Theodore Melfi

”I fought the law and the law won”

De multe ori auzim de sfintii care traiesc/traiau printre noi si aici nu ma refer la Arsenie Boca  – o biografie de succes in tramvaiul 8. “St. Vincent” este povestea unui pusti aterizat vis-a-vis de un batran tafnos si ironic – varianta bipeda a micutei Grumpy Cat. Intre pustiul singuratic si mosneagul ciufut se leaga o prietenie trainica bazata pe schimbul de experienta. Ce impresioneaza in toata povestea asta – pe langa interpretarea oferita de Bill Murray – este dragalesia si nodul in gat oferit de tandemul Murray/Lieberher.

Ce avem noi aici?

Daca Grumpy Cat ar fi om si ar trai printr-un cartier darapanat din San Francisco cu siguranta s-ar fi numit Vincent MaKenna si ar fi fost un batran morocanos, sarcastic, betiv si afemeiat – mai adaugat si faptul ca e un fustangiu notoriu si fumeaza ca un turc. Viata lui Vincent este un sir neintrerupt de pahare de burbon, tigari, curse de cai si intalniri cu rusoaica Daka – da este Naomi Watts dar sa fim seriosi, fata de amica ei, Nicole Kidman, Watts incearca roluri diferite si i se intampla uneori sa joace binisor. In viata lui Vincent apare o mama (Melissa McCarthy) proaspat mutata in cartier cu fiul ei, Olivier (Jaeden Lieberher). Vincent are o idee stralucita pentru a castiga niste bani. Devine dadaca lui Olivier – daca The Nanny, aia zurlie cu accent din Queens vi s-a parut dusa cu pluta, stati sa vedeti ce tehnici are Vincent.

Prin “St. Vincent” isi face veacul Terrence Howard. Acum nu stim exact cum au stat lucrurile cu plecarea lui Howard din Iron Man (dar presupuneri sunt multe) – fata de Don Cheadle, Howard avea mult mai multe carisma si chimie cu Downey Jr – dar in ultimii anii il vedem in roluri secundare spre simple aparitii de un minut si jumatate. Vrem mai mult de la el cu toate ca intoarcerea la filmele indie si low-buget de cele mai multe ori este aducatoare de osanale si premii.

Revenind la St. Vincent, Bill Murray joaca bine si personajul sau nu este pus pe ecran doar sa ofere intelepciune tancului bruftuluit de colegii de clasa si de viata in general. Vincent are un trecut iar faptul ca este morocanos si lipsit de respect pentru cei din jurul este o armura construita pentru a face fata suferintei si amaraciunii. Cand pierzi cam tot ce ai agonisit este cam greu sa ai o mina fericita si sa vorbesti in citate luate din cartuliile lui Coelho. De aici si the gimmick. Sfintii din jurul nostru. Nu toti au capacitatea sa ajunga the next Maica Tereza sau sa fie un papa cool ca Francisc dar adevaratii sfinti sunt cei trecuti prin viata. Cei care au suferit si au pierdut totul. Sfintii nu au halouri deasupra capului si nu transforma apa in vin dar te fac sa realizezi ca atunci cand esti la pamant, rugaciunile nu te ajuta cu nimic. Te ridici, iti faci un plan si mergi mai departe.

Jaeden Lieberher are toate sansele sa aiba o cariera de succes daca se tine de meserie si va primi roluri la fel de bune ca cel al lui Oliver iar Melissa McCarthy are in sfarsit un rol in care nu spune glume fara perdea si nu da cu toata distributia de pereti.

“St.Vincent” te incanta si asta este cam greu de gasit in ultima vreme prin cinematografe.

Edge and Back: 8/10