[Review] Teenage Mutant Ninja Turtles (2014)

distributia: Megan Fox, Jeremy Howard, Alan Ritchson, William Fichtner, Tohoru Masamune, Whoopi Goldberg, Tony Shalhoub, Johnny Knoxville

regia: Jonathan Liebesman

distribuit in Romania de Ro Image

April O’Neil: What are you?
Leonardo: We’re ninjas.
Raphael: We’re mutants!
Donatello: Technically, we’re turtles.
Michelangelo: And we’re teenagers. But we can have adult conversations.
April O’Neil: So, you’re… Ninja Mutant Turtle Teenagers?
Donatello: When you put it like that, it sounds ridiculous!

Practic acest dialog este rezumatul perfect al filmului. Nu-ti mai trebuie altceva  decat sa mergi la cinema si sa vezi noua productie marca Michael Bay – e producator aici in caz ca nu era destul de clar. Daca tot am ajuns la Michael Bay, omul pentru care subtilitatea este un camion aruncat intr-o vale incercand sa execute scheme de Fast&Furious, n-ar strica sa apreciem faptul ca Bay face filme pentru popor. Sa recunoastem – stiu, e greu dar putem s-o facem – ca ne-am uitat la Transformers cu toate ca n-a avut cronici stralucite, ne-am uitat si la Pearl Harbour, la Armageddon – pentru ca Bruce Wills ar fi salvat amaratii de pe Titanic daca era pe acolo – si The Rock are un locusor in sufletul cinefil – caterinca cu Sean Connery si Nicholas Cage, ce mai vreti de la viata?! Really.

Pentru tinerii pentru care desenele animate inainte de Telejurnal sunt un fel de episod complex din X-Files sau Lost iar milogeala de rigoare din acele vremuri – iau 10 la toate materiile, scriu frumos pe maculator, fac curat prin casa – povestile noastre cu desenele animate, figurinele de plastic cu Testoatesele Ninja sunt desuete si tocmai de aceea nu veti pricepe de ce am asteptat si am sperat ca acest film sa se ridice la inaltimea sperantelor noastre.

Megan Fox este April O’Neill, o reporterita din New York care descopera intr-o seara o echipa atipica de eroi pusi pe fapte mari aka sa scape orasul de Clanul Piciorului, o grupare diabolica condusa de Shredder. Cine sunt acesti eroi? Zau ca-mi vine in minte acum replica din “Liceenii” cu broastele. Patru broscute testoase isi gasesc refugiul in labirintul subteran al New York-ului si sunt crescute, educate si antrenate de un soboland mutant, pe numele lui Splinter( voce Tony Shalhoub). Saraca April incearca sa convinga redactia in cadrul careia lucreaza ca mintea ii merge si pentru povesti serioase nu doar reportaje cu domnisoare si domni in haine mulate dar ce sa vedeti voi … nimeni nu o cred. Whoopi Goldberg revine pe marele ecran dupa o perioada lunga – cui ii era dor de simpatica actrita o puteti vedea in cadrul emisiunii The View – dar rolul ei este un simplu cameo. No mas no fuss. In poveste apare si Eric Sacks (William Fichtner), fost coleg cu tatal lui April, miliardarul care doreste sa schimbe soarta orasului.

Povestea din TMNT abunda de clisee ale genului, umor, bascalie si referinte la pop-culture. S-a incercat un tribut adus indragitelor broscute si repet, atata timp cat nu va asteptati la ceva in genul “Dark Knight Rises” totul va fi ok. In schimb nu putem sa ramanem indiferenti la anti-talentul care este readus pe ecran de Megan Fox. N-am sperat vreodata s-o vad jucat roluri dramatice desi recunoscut ca mi-a fost simpatica in Jennifer’s Body si personajul interpretat in videoclipul lui Eminem &Rihanna ‘Love the way you lie’ aducea o speranta la capitolul acting skills. Ramanem incantati ca Megan a incercat cat de cat sa faca un personaj fidel cu cel din creat de Peter Laird si Kevin Eastman. Problema personajului negativ pus pe fapte mari si redat in tuse grosolane sau in cazul nostru slabe, ramane pentru mine un element de care ma voi lua constant pentru ca, let’s face the bigger the villain the bigger the hero.

William Fichtner nu-i un ageamiu cand vine vorba de roluri dar in ultima perioada vrea si cauta un rol negativ dar nu reuseste sa gaseasca acel it role. Butch Cavendish n-a prins, John Carlyle din Elysium apare si dispare, spilcuit si rece si acum Eric Sacks cu un background the plod crescut de un sensei with big dreams si a shady character este in your face and not convincing. Shredder(Tohory Masamune) este inchistat intr-un costum de metal si isi pierde orice urma de machiavelism din desenele animate.
Si asa ajungem la TMNT. Nu este usor sa realizezi efecte speciale credibile si reusite pentru patru broaste testoase mutante si un sobolan sensei. Nu mai spun despre simplu fapt ca aceste personaje trebuie sa fie credibile. Here’s the gimmick. Filmul de fata nu-si propune sa fie mai mult decat un tribut adus acestor personaje si ramane captiv in acest spatiu limitat de idei noi unde replicile haioase, ironia si secventele de actiune filmate in dulcele stil clasic Michale Bay – da, e producator – sunt puse cap la cap intr-o pelicula nici prea lunga nici prea scurta.

“Teenage Mutant Ninja Turtles” trebuie acceptat asa cum este, un blockbuster de vara cu un sequel garantat – tinand cont de incasarile de pana acum. Jonathan Liebesman ofera spectatorilor un show bazat pe efecte speciale si amintiri din copilarie si atata timp cat efectul de smoke and mirrors nu ne deranjeaza si acceptam ce avem in face ochilor totul va fi perfect.

Edge and Back: 6/10