[Review] Transformers: Age of Extinction (2014)

distributia: Mark Wahlberg, Nicola Peltz, Jack Reynor, Titus Welliver, Stanley Tucci, Kelsey Grammer, Sophia Myles, Ken Watanabe, John Goodman, Mark Ryan, Peter Cullen

regia: Michael Bay

“Sweetie, get my alien gun! ” Cade Yeager

Michael Bay nu e Lars Von Trier. Din capul locului “Transformers: Age of Extinction” se prezinta drept un blockbuster, big, loud, cu robots, boats, dinobots si orase distruse. Aceasta este oferta. Take it or leave it.

Din capul locului mentionam ca Transformers 4 putea sa fie mult mai scurt. 163 de minute de cafteli intre Autobots, Black Ops, bounty hunters, explozii fara numar si personaje aruncate de-a valma pe ecran te prind intr-un iures de replici pe stil one-liners si punch lines si un fir narativ haotic. Respiram adanc, numaram pana la cinci. Michael Bay. Pentru Bay subtilitatea este un vapor aruncat in mijlocul strazii de parca ar fi Mjolnir-ul lui Thor.

Sa revenim la subiectul filmului. Dupa evenimentele din Chicago – aka Dark Side of the Moon – Autobotii sunt vanati de Black Ops. Hello Titus Welliver. Harold Attinger (Grammer) este capul rautatilor. Are o agenda clara si clasica ”eu conduc lumea din spatele cortinei, eu salvez umanitatea, mai patriot ca mine nu e nimeni, pe ei pe mama lor si la final sa vina banii”. Titus Welliver este the muscle sau personaj ‘Pumnul meu multa minte n-are’, norocul lui Bay ca actorul ce m-a incantat pe mine pret de un episod in Kindred The Embraced – serial din 1996 – si a jucat personaje memorabile in Lost, Deadwood si Supernatural a avut chef de joaca. Imbracat in negru din cap pana in picioare, slick and snarky, Welliver apare si el cat sa nu simtit lipsa oamenilor prin film, delagati la frumoasa replica din partea lui Cade ” to see the gems from the garbage bag”. Adica Bay a zis totul intr-o singura propozitie. Robotii tin prim-planul, oamenii alearga ca bezmeticii si se pierd intr-un plot despre agentii guvernamentale secrete ce vor sa extermine Autobotii dar fac intelegeri pe la spate cu dusmanii. Bay si nu numai el ajuta lumea sa priceapa ca politicienii sunt prostii dar vor sa conduca lumea iar Mark Wahlberg da auditii de pe acum pentru rolul lui Tony Stark.

Daca Tony Stark se muta in Texas si avea un copil facut pe vremea liceului, Mark Wahlberg ar fi schimbat fata francizei Iron Man. Slava cerului ca Marvel il tine bine pe Downey Jr. in gasca Avengers iar Wahlberg se incapataneaza sa fie cand inventatorul de geniu dar neinteles de lume, cand tatal protector, cand eroul fara voie. Bietul Mark Wahlberg face de toate in nebunia vizuala – ce nebunie frumoasa – dar cele 163 de minute sunt prea putine pentru personajele umane.

Stanley Tucci se reinventeaza intr-un Tony Stark – abunda asemanarile marca Stark, ce sa-i fac – avant Iron Man din 2008 – Bay vrea sa faca un film Marvel ?! – cu tot cu ochelari, idei de geniu dar vai, daca imitatia este cea mai frumoasa forma de apreciere, Bay mai bine se limita la roboti.

Film marca Bay fara o blonda sexoasa nu se poate. Sa fim bucurosi ca am scapat – for now  – de lipsa de talent caracteristica pentru Megan Fox si de insuportabilul Shia cel cu Punga pe Cap – dar duduia Nicola Peltz si Don Juan-ul far’ de frica Jack Reynor sunt inca in faza incipienta si mai e mult pana cand ne vor demonstra ce le poate pielea. Sa-i multumim ui Wahlberg pentru ca ne aminteste din cinci in cinci minute ca duduia Peltz arata bine si pantalonii ei sunt mult prea scurti. Subtilitate marca Bay.

“Transformers: Age of Extinction” este o distractie vizuala cu roboti, dinoboti si boats aruncati de Michael Bay in cautarea succesului la public si vizand un nou film cu Optimus Prime si gasca de Autobots.

Edge and Back: 6/10