[Review]Let’s Be Cops (2014)

distributia: Jake Johnson, Damon Wayans Jr., Rob Riggle, James D’Arcy, Nina Dobrev, Andy Garcia

regizor: Luke Greenfield

“Bad boys, bad boys what’cha gonna do? What’cha gonna do when they come for you?”

Cele mai amuzante momente din viata multora dintre noi apar cand trebuie sa raspunzi la intrebarea : tu ce job ai? Este clipa in care totul se duce dracului. Si mandria si bucuria si orice urma de aroganta izvorata fata de persoana care s-a gandit sa-ti afle CV-ul. Nimic nu-i mai al dracului pe lumea asta decat norocul altuia si realitatea de zi cu zi. Multi dintre noi mergem la reuniuni de clasa sau ne intalnim pe strada cu prietenii din copilarie? Ce faci draga? Unde lucrezi? Eu m-am maritat, am doi prunci si sunt senior manager la multinationala X. Tu cu ce te mandresti? Daca The Purge ar fi posibil, in clipa aia iti vine sa faci moarte de om. Sa zicem ca soarta a fost o scorpie ordinara cu tine si te lauzi cu mizilicuri in ochii unora. Tu ai impresia ca esti mama sau tatal lor in realitate esti neica nimeni. Acum baga adevarul in fata corporatistului. Daca munca cinstita este bratara de aur, realitatea este o jigodie ordinara in 80% din cazuri. Cam asa stau lucrurile cu ‘Let’s be Cops’, o comedie de vara despre doi prieteni care ajung sa pretinda ca sunt politisti, totul pornind de la frumoasa intrebare: tu cu ce te mandresti la cei 30 de ani ai tai?

Ce avem noi aici?

Ryan ( Jake Johnson) este un fost jucator de fotbal american actualmente pierde vara. E frumos sa traiesti cu amintirea clipelor de glorie dar ele nu tin de foame. Justin (Damon Wayans Jr.) se mandreste cu un job la o firma si incearca sa-si promoveze jocul in fata unor idioti – ma rog, la ora actuala daca bagi zombies si in reclamelele la Raid ai sanse mari sa prinzi la public pentru ca Walking Dead, that’s why. Viata lor chinuita se rezuma la karaoke intr-un restaurant din cartier si ore nesfarsite petrecute pe canapea. Totul se schimba cand lui Ryan ii vine idea de geniu de a se imbraca in uniforma de politist.

Balamuc…starts…now. Daca viata pentru Ryan pana in clipa cand se trezeste pe post de wannabe Miami Vice cop era searbada, in doi timp si trei miscari devine expert in limbaj codat specific politistilor, manevre si chef de viata cat cuprinde. Saracul Justin de felul lui cu picioarele pe pamant incearca sa-l convinga pe Ryan sa se calmeze dar intra in iures. Femeile le sar in brate, cluburile isi deschid portile in fata lor, respectul semenilor atinge cote nebanuite. Asta pana cand dau nas in nas cu un mafiot de felul lui de prin Tirana (James D’Arcy) si the shit hits the fan. E bine ca-n filmul lui Luke Greenfield stereotipul mafiotului din Balcani o duce bine mersi cu tot cu trening de fas lipit de corp si fermoarul deschis suficient de mult cat sa vezi crucea de la gat si colectia primavara-vara de tatuaje. Norocul nostru ca D’Arcy este o bunaciune si pe langa el graviteaza si Andy Garcia, like a fine wine.

“Let’s Be Cops” nu vrea multe lucruri de la viata. Putin respect, some self-esteem si sa te faca sa razi dupa o zi de munca. Cine are pretentii si doreste sa incerce altceva sa astepte sezonul filmelor cu sanse Oscar sau sa ia cu asalt cinematografele. “Let’s Be Cops” se joaca de-a “Bad Boys” si face bascalie. Daca Backstreet Boys au ajuns deja pe listele de karaoke e clar ca am trait multicel pe aceste meleaguri si clanul Wayans dovedeste ca Jr.-ul are talent. Aparitia Ninei Dobrev este interesanta mai ales ca anumite replici te duc cu gandul la serialul “The Vampire Diaries” si relatia incalcita a Elenei cu fratii Salvatore. Daca Dobrev face misto subtil de rolul care i-a pus o paine pe masa, kudos for her, eu una nu mai rezist cu neputinta Elenei de a se hotari. Team Damon!

“Let’s Be Cops” e un buddy cop movie cu suficient tupeu sa faca aluzii la filme celebre – Bad Boys, Lethal Weapon – dar umorul nu salveaza de fiecare data scenariul pueril si previzibil. Razi cu lacrimi dar cam este e tot. Film de vara pana seara, hai noroc! Let’s Be Cops, macar nu au vrut sa fie supereroi, atunci sa vezi nebunii.

Edge and Back: 6/10