The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013) – I see fire…I see death

actori: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Aidan Turner, Orlando Bloo, Lee Pace
regizor: Peter Jackson
Edge and Back: 8.5/10

“If this is to end in fire, then we will all burn together!” (Thorin Oakenshield)

Sarbatorile de iarna pentru cinefili se raporteaza la cateva filme care sunt lansate in ultimele saptamani ale lunii decembrie. Am avut seria Harry Potter, LoTR acum defilam cu The Hobbit. Peter Jackson a izbutit si de aceasta data sa atraga fanii in cinematografe iar a doua parte a aventurilor lui Bilbo si gnomilor gnomilor condusi de Thorin este mult mai reusita decat “The Hobbit: An Unexpected Journey”. Asta nu inseamna ca este un film perfect. Cei care au citit romanul lui Tolkin au parte de cateva surprize, cum ar fi prezenta lui Tauriel (Evangeline Lilly), personaj introdus de Jackson in arhitectura povestii, precum si un triunghi amoros intre aceasta, Legolas si Kili. Cu bune si rele, la nivelul actiunii avem de ce sa ne bucuram. Secventa iesirii din Mirkwood in butoaie este pe cat de amuzanta pe atat de antrenanta. Muntele Singuratic si Dol Guldur ofera cateva momente pentru personajele noastre in care primim mai mult decat simple replici aruncate ca sa nu ne plictisim de peisaj – personajele Bilbo si Thorin in sfarsit reusesc sa-si gaseasca suflul in timp ce Sir Ian McKellen apare putin dar suficient cat sa tina curiosi in fotoliile de la IMAX.

Ce avem noi aici?

Thorin si echipa isi continua drumul spre Muntele Singuratic si se vad nevoiti sa treaca prin codrii Mirkwood, salasul elfilor. Avem 160 de minute pline de actiune, iar daca nu clipim din ochi in primele secunde il vedem si pe dragul de Peter Jackson intr-un cameo – a investit trup si suflet in franciza macar sa apara si el pe acolo. Daca in primul film aveam impresia ca stam pe loc si nu se intampla foarte multe de data aceasta pornim la drum si avem ce intreprinde intr-un timp cat mai scurt. Profetia are o data fixa si nu mai e loc de lenevit, festinuri si stat pe loc. Scenografia tinuturilor va tine spectatorii pironiti in fata ecranelor – 2D sau 3D – lumea fantastica imaginata de Tolkin fiind infatisata cu atentie sporita la detalii.

Richard Armitage joaca rolul lui Thorin mult mai bine decat in primul Hobbit, obsedat de recastigarea tronului strabunilor, gata sa-si sacrifice echipa care l-a insotit in calatoria plina de primejdii, dar il intelegem – lucru mai greu de realizat in primul film. Ii intelegi suferinta, ambitia, ii intelegi mania fata de elfii care nu i-au ajutat neamul. Un plus il reprezinta prezenta lui Bard (Luke Evans), luntras in Orasul de pe Lac, un om care se opune misiunii lui Thorin si ofera un punct de vedere diferit fata de sustinatorii razboinicul gnom.

Daca Lee Pace apare in rolul lui Thandruil cat se ne faca sa apreciem si mai mult – in caz ca aveam nevoie – faptul ca actorii britanici nu sunt singurii capabili sa ofere un personaj flegmatic si sarcastic, poate un pic prea teatral – Tauriel (Lilly) si Legolas (Bloom) nu dau dovada de multa chimie pe ecran, iar aparitia lui Kili (Turner) in ecuatie este interesanta atata timp cat si Jackson are un plan legat de acest fir narativ si nu devine o secventa de umplutura menita sa atate mintile fanelor.

Bilbo (Martin Freeman) ajunge in salasul lui Smaug (Benedict Cumberbatch). Micul hobbit nu reuseste sa-l invinga pe dragon cu ajutorul vorbelor sale alese. Cumberbatch este alegerea perfecta. Timbrul vocii sale, atent procesat, are darul sa-ti ofere fiori de groaza alaturi de imaginea dragonului trezindu-se din somn si cautand sa-i nimiceasca pe cei care vor sa-i ia comoara. Finalul celei de-a doua parti a Hobbitului ofera surpriza. Atat la capitolul interpretarea – Armitage – cat si la modul in care Jackson a ales sa spuna stop joc si sa ne faca sa asteptam cu sufletul la gura ultima partea a aventurilor lui Bilbo si a gnomilor. The Hobbit: There and Back Again promite o confruntare epica dar acum depinde ce a ales Jackson sa pastreze din romanul lui Tolkin si ce a decis sa modifice.

Filmul se termina pe acordurile melodiei lui Ed Sheeran, “I see fire”: “If this is to end in fire /Then we should burn together…”

Versurile ofera un rezumat emotionant al filmului.

“The Hobbit: The Desolation of Smaug” are momentele sale bune si clipe in care scenariul pare prins intr-o dulce toropeala, dar merita vazut datorita talentului lui Peter Jackson de a da viata pe ecran unui roman indragit de cinefili.

“The Hobbit: The Desolation of Smaug” este distribuit in Romania de Forum Film.