True Detective – la cald despre 2×01, 2×02 si 2×03

N-am sa stau sa o iau de la capat cu elogiile pentru primul sezon din “True Detective”. Pe langa scenariu, serialul a beneficiat de doi actori care au scos ce s-a putut mai bun din rolurile lor. Cum a lovit ok-ul pentru sezonul doi au inceput sa apara vestile inghitite cu greu de critici si de cinefili (la capitolul distributie).

Colin Farrell, paria prin excelenta dupa ce s-a dat la fund in urma unor filme-dezastru la box-office, irlandezul reformat, acum mare prestator de yoga, pilates si din cand in cand fumator in cautarea eliberarii de viciu este Ray Velcoro, un detectiv uns cu toate alifiile. By the way, actiunea se petrece prin sunny California cu o atmosfera, just a dash din Mulholland Drive.

Zau ca in aceste momente incerc sa gasesc ceva de bine legat de primele episoade din sezonul doi dar in afara de muzica n-am de zis mare lucru.

S-a vorbit in ultimele zile despre the slow of the show. Nu m-am asteptat la actiune galopanta, stiind clar ca Pizzolatto adora introspectiile. Unii au asteptat partea oculta dar ia-o de unde nu-i. Avem sex, coruptie, crima, relatii de familie duse pe apa sambetei si o droaie de actori pierduti in peisaj.

L-am pomenit pe Colin, wait there’s more.

Toate personaje parca sunt stoned. Pe bune si serios, daca tot suntem in California, daca tot facem razii prin studiouri de videochat infiintate peste noapte, doar nu ne mira sa vedem toata gasca de politisti, detectivi si pierde vara incercanati si vorbind de parca au prune in gura. Am acceptat si acest aspect si da, fara nicio strangere de inima, dupa primele trei episoade, sezonul al doilea este cu mult sub ceea ce s-a prezentat anul trecut.

Nu exista carisma intre personaje iar actiunea – cu tot slow pace-ul de rigoare si introspectia – este haotica si dezlanata. Daca asa va continua sezonul mai bine sa-i punem punct si sa acceptam faptul ca ulciorul nu merge de doua ori la apa.

Din doua personaje cate am avut the first time, acum avem patru. C-asa-i dupa ce dai de succes. Pe langa Velcoro, graviteaza, gangsterul Frank jucat de (ne)indragitul Vince Vaughn. Criminal si antreprenor, Vaughn reuseste minunea sa nu buseasca mai mult decat este posibil o partitura standard. Nu straluceste dar nici nu se face de cacao cam cum se intampla cu Rachel McAdams aka Ani Bezzerides, detectiv la randul ei si cu a lot of shit going on. Inteleg ca pentru unii actori sufla vantul schimbarii de stil iar McAdams se afla de ceva vreme in plop dupa alta incercare ratata – “Passion”. Iaca vine HBO-ul cu un serial cult dar ce sa vezi? McAdams pret de trei episoade nu-si intra in mana. Nu-i bai. Acelasi lucru il pateste si Taylor Kitsch, delegat la un rol de fost G.I.Joe, actualmente politist de mana a doua. Prin decor apare si Kelly Reilly pe post de nevasta de mafiot – au apus demult vremurile nevestelor a la Casino – care nu face nimic.

Sa recapitulam. Hollywood land exploitation in draci, cu filmari nocturne bune pentru a surprinde fauna ”vesela” a regiunii. Politisti cu fel de fel de traume si ‘minuni’ pe la mansarda sau pe acasa – Velcoro se lupta pentru custodia unui plod grasun care se prea poate sa nu fie al lui in timp ce sora lui Ani e cat se poate de kinky – si aspect de junkies. In ce directie merge sezonul doi din “True Detectives”? No idea. Da, da corupti, degradare umana, sex, drugs and rock’n’roll. Pizzolatto o da tare pe David Lynch mood dar din ce-am vazut nu-i prea inchegata viziunea. But still…muzica e buna – asculatati aici

Comments