[Review] Godzilla 3D (2014)

actori: Aaron Taylor-Johnson, Elizabeth Olsen, Bryan Cranston, Juliette Binoche, Ken Watanabe, Sally Hawkins

regizor: Gareth Edwards

Edge and Back: 7/10

Admiral Stenz: This alpha predator of yours, doctor, do you really think he has a chance?

Ichiro Serizawa: The arrogance of men is thinking nature is in their control and not the other way around. Let them fight.

Gareth Edwards ofera un show pe marele ecran. Godzilla vs M.U.T.O. in stilul filmelor Toho. Daca va aflati in cautarea unui blockbuster care sa va tina lipiti de scaunele din cinematografe, “Godzilla 3D” nu trebuie ratat dar acolo unde regizorului britanic ii reuseste un spectacol de efecte speciale si imagini ce iti taie respiratie nu convinge prin drama personajelor principale, cu toate ca la nivelul ‘’dramei” monstrilor si pe baza logicii ‘’survival of the fittest” creaturile emotioneaza in numeroase scene.

Ce avem noi aici ?

Dupa Hiroshima si Nagasaki, criza inarmarii nucleare din 1954 atinge apogeul si o suita de secvente ne dau de inteles ca intre marile puteri se petreceau lucruri serioase nu doar o goana nebuna dupa cine este primul la linia de sosire cu arma perfecta de distrugere in masa. Fast-forward si face cunostinta cu Joe (Bryan Cranston), un om de stiinta obsedat de teorii conspirationiste si instrainat de fiul sau, Ford (Aaron Taylor-Johnson), un genist care incearca sa-si aduca tatal cu picioarele pe pamant.

Marea problema a filmului o reprezinta personajele rasfirate care incontro atunci cand shit hits the fan. Daca aduci in distributie o actrita de talia lui Juliette Binoche macar ofera-i un rol consistent nu un cameo de cateva minute menit sa atraga simpatia publicului catre personajele secundare. Daca aveti impresia ca Joe si Ford sunt aceste personaje principale va inselati. Totul se joaca pe cartea monstrilor si incercarilor disperate ale armatei americane de a opri distrugerea omenirii. In stil old fashion Toho, Godzilla este invaluit/a in mister. Atunci cand apare, valurile se transforma in tsunami, pamantul se cutremura si Ken Watanabe sta cu ochii pironiti in zare, speriat/ingandurat si propune o logica geniala « sa lasam natura sa-si faca treaba ». Adica sa vedem daca ne ajuta Godzilla si daca totul se duce pe pustii, Dumnezeu cu mila.

Daca tot aduci ca personaj cheie un om de stiinta si il bagi pe Watanabe in ecuatia productiei ar fi cazul sa-i construiesti un personaj, nu sa-l lasi sa stea tot timpul infricosat si pe ici pe colo sa bagi cateva firmituri despre cine este si de ce este implicat in poveste – atentie la scena dintre Serizawa si amiralul Stenz.

Cuplul Elizabeth Olsen/Aaron Taylor-Johnson – ii vom vedea pe cei doi la anul in chip de Scarlet Witch si Quicksilver in Avengers: Age of Ultron nu au cand sa convinga publicul ca sunt un cuplu si sa te faca sa-ti pese prea mult de viata lor. Johnson devine tipul de soldat pe ecran bun la toate, manat de dorinta de a-si vedea familia in viata iar Olsen nu trece de tiparul nevestei de G.I. Joe. Bryan Cranston cat de cat apuca sa faca ceva din rolul sau dar filmul ii are ca personaje centrale pe Godzilla si cuplul M.U.T.O.

Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. La capitolul imagine si efecte « Godzilla 3D » va lasa publicul cu gura cascata. Clipele care conduc la aparitia Regelui Monstrilor sunt filmate in stilul peliculei « Jaws » iar muzica lui Alexandre Desplat (« The King’s Speech», « Harry Potter : The Deathly Hollow 1 si 2») este antrenanta, melanj de orchestra simfonica si instrumente japoneze, mizand pe crescendo-ul din scenele confruntarii intre creaturi.

« Godzilla 3D » ar face casa buna cu « Pacific Rim » intr-un univers ideal imaginat de fani – Guillermo del Toro spera la un nou film despre dragutii de kaiju iar Edwards nu s-ar da in laturi de la un sequel inspirat de Destroy All Monsters. Fidel mostenirii Toho, « Godzilla 3D » merita vazut pentru imaginile de exceptie dar s-ar putea sa dezamageasca in ceea ce priveste character development.