[Review] Son of a Gun (2014)

distributia: Tom Budge, Matt Nable, Ewan McGregor, Brenton Thwaites, Alicia Vikander

regia: Julius Avery

”Son of Sorrow”.

Frate, frate dar branza e pe bani. Son of a Gun, un indie australian in regia lui Julius Avery merge pe idee clasica: drumul formarii unui june luat sub aripa protectoare a celui mai vestit hot din regiune. Pupand cumparatori la Cannes, pelicula aterizeaza pe ecranele din Romania cu o poveste despre supravietuire si tupeu. Adevarat zise un om intelept: femeia te ridica, femeia de coboara. Pacat ca Brenton Thwaites are zero carisma si chimie pe ecran cu Vikander iar Ewan McGregor duce tot filmul in spinare. Mentiune de onoare pentru Matt Nable.

Ce avem noi aici?

JR(Brenton Thwaites) aterizeaza la mititica si afla ca trebuie sa-ti pazesti spatele. La propriu. Nedorind sa ajunga ”muierea” unui 2 pe 4 si a gastii nesatule, donsorul accepta un deal cu Brendan Lynch (Ewan McGregor), cel mai cel hot din Australia. Brendan si amicii lui au grija ca JR sa nu fie initiat in tainele supravietuirii pe stil OZ – serialul – iar baiatul se angajeaza sa-i ajute sa scape din parnaie.

Toate bune si frumoase pana in clipa in care in drumul lui JR apare ea, Tasha ( Alicia Vikander) o studenta venita in Australia in cadrul unui schimb de studii organizat de un mafiot cu ceva origini rusesti, mare iubitor de frumos si frumuseti de export. Acum nu stim noi care este planul pentru cariera ticluit de Vikander dar daca de la A Royal Affair a ajuns la ”clasicul rol” de dama de companie in filme e clar ca a venit acel moment in care trebuie sa discute cu agentul. Problema rolului din Son of a Gun este un cat se poate de simplu: in afara de bagatul de strambe in dinamica Brendan/JR, duduia nu face altceva decat sa zgaraie urechile cu un accent rusesc prost – aviz profesorilor de actorie de peste hotare – si cu tinute ”usurele”.

”Bros before hoes” este un principiu sanatos de viata si cat se poate de nobil in astfel de filme. Brendan este loial echipei. Fanii ”Arrow” au ocazia sa-l vada pe Matt Nable aka Ra’s al Ghul pe acolo si trebuie subliniat ca fostul rugbist devenit actor merita mai multe roluri si bineinteles atentia publicului. Comparand prestatiile pe ecran, Noble este natural, carismatic si te face sa-ti pese de personajul sau in timp ce de Thwaites ajungi in punctul in care iti doresti sa-l vezi six feet under. Atat talent zace in micut. McGregor is exerseaza potentialul pentru un rol in shades of grey cu un accent scaldat prin toate regiunele britanice cu toate ca personajul sau ar fi trebuit sa fie Australian sadea. O fi fost si Brendan un expat.

Son of a Gun este gritty, underground si porneste de la o premiza clasica dar se impotmoleste atunci cand la femme fatale isi face aparitia si all Hell breaks lose. Mai bine o poveste simpla cu borfasi si codul lor de bune maniere. Pe langa jocul bun din partea lui McGregor si prezenta notabila din partea lui Nable, putem pune la loc de cinste coloana sonoara. In rest…un guilty pleasure ce putea sa fie mult mai bun.

Edge and Back: 6/10